SCOATETI TELEVIZOARELE DIN PRIZA !

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators

SCOATETI TELEVIZOARELE DIN PRIZA !

Postby dora » Mon May 17, 2004 8:06 am

Cand va uitati la TV, activitatea creierului se muta din emisfera stanga in cea dreapta. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au aratat ca in timp ce telespectatorii se uita la televizor, emisfera dreapta este de 2 ori mai activa decat cea stanga, a anomalie neurologica. Fluxul din stanga catre dreapta produce o crestere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta - endorfine si anchefaline. Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul si derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activitatile care elibereaza endorfine (numite si peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenta). Acestea includ troznirea degetelor, exercitiile intense, si orgasmul. Narcoticele externe actioneaza asupra acelorasi receptori (receptorii opioizi) ca si endorfinele, de aceea este o diferenta nesemnificativa intre cele doua tipuri.

De fapt, exercitiile intense, care produc asa numita “runner's high” – o eliberare de endorfine care se revarsa in organism, pot cauza o dependenta ridicata, pina la punctul cand “dependentii” oprindu-se brusc din exercitii sufera simptomele “retragere a narcoticului”, si anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfunctie a receptorilor opioizi, care sunt obisnuiti cu afluxul constant de endorfine.

Intr-adevar, pana si telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” daca nu se mai uita la TV pentru o perioada prelungita de timp. Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie doua experimente in care oameni din diferite medii sociale au fost rugati sa nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari sa-si inchida televizoarele doar pentru o luna. Cea mai saraca famile a cedat dupa o saptamana, iar celelate au suferit de depresie, spunand ca s-au simtit ca si cand au “pierdut un prieten”.

In celalalt experiment, 182 germani au fost de acord sa-si intrerupa obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plata adaugat. Nici unul nu a reusit sa reziste dorintei mai mult de sase luni si de-a lungul perioadei, toti participantii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescuta, frustrare si depresie.

Semnele dependentei sunt peste tot in jurul nostru. Americanul mediu se uita la televizor peste patru ore pe zi, si 49% dintre acestia continua sa se uite cu toate ca admit ca o fac in exces. Acestia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neaga: persoane care stiu ca-si fac rau, dar continua sa foloseasca drogul in mod exagerat.

Recente studii pe cobai arata ca stimulantii receptorilor opioizi determina comportamente dependente. Demonstratia este concludenta: toate opioidele creeaza dependenta Televizorul actioneaza ca un sistem high-tech de livrare a drogului, si noi toti simtim efectele lui. Intrebarea este daca o dependenta de televizor poate fi distructiva. Raspunsul pe care-l primim de la stiinta moderna este un hotarat “da”.

Mai intai de toate, cand va uitati la televizor, regiunile mai inalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu si neo – cortex - ul) sunt oprite, si toate activitatile sunt transferate catre regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoara in aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar sta si reactioneaza la mediu folosind programele de raspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot sa faca distinctie intre realitate si imaginile fabricate (o functie indeplinita de neo - cortex), de aceea reactioneaza la continutul transmisiei TV ca si cum ar fi real, secretand hormonii adecvati si asa mai departe. Studiile au dovedit ca, pe termen lung, prea multa activiatate in creierul inferior determina atrofierea regiunilor creierului superior.

Este interesant de observat ca sistemul limbic (creierul inferior) se coreleaza cu circuitul de bio-supravietuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului constiintei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenta” de baza pe care in mod normal o asociem cu constiinta. Acesta este circuitul unde receptionam prima neurologica (orala), care ne conditioneaza sa avansam spre orice mediu cald, placut si/sau protector. Circuitul bio – supravietuire este calea noastra incipienta, primitiva, de a trata cu realitatea.

O persoana obsedata de cautarea placerii fizice este probabil fixata pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred ca o dependenta de narcotice este o incercare de intoarcere in pantecele mamei. Putem deduce in mod logic ca asemenea dependenta are loc atunci cand functiile creierului superior sunt anesteziate si creierul inferior recent dominant cauta placerea cu orice cost. Considerand acestea, televiziunea este o sabie cu doua taisuri: nu cauzeaza doar ca sistemul endocrin sa elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentreaza activitatea neuronala in regiunile creierului inferior unde nu suntem motivati de nimic altceva in afara de cautarea placerii.

Televiziunea produce “roboti de bio - supravietuire” mobili, extrem de functionali. Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca privitul la televizor amorteste creierul "stang" si lasa creierul "drept" sa indeplineasca toate activitatile cognoscibile. Aceasta are unele implicatii pentru efectele televiziunii asupra evolutiei creierului si sanatatii. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic, si nu decodeaza sau divide informatia in partile ei componente.

Creierul "drept" proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale (inteligente). Nu putem trata rational continutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operationala. Nu este prin urmare surprinzator, ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit ca, din 2700 de oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor cu cateva minute inainte. Deocamdata nu exista o explicatie de ce se muta activitatea pe partea dreapta a creierului atunci cand ne uitam la televizor, dar stim ca fenomenul nu depinde de continut.

Pentru ca un creier sa inteleaga si sa comunice intelesuri complexe, trebuie ca sa fie intr-o stare denumita "dezechilibru haotic". Aceasta inseamna ca trebuie sa fie un flux dinamic de comunicare intre toate regiunile creierului, care faciliteaza intelegerea nivelelor inalte de ordine (analizarea conceptelor…), si conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele inalte de activitate cerebrala haotica sunt prezente in timpul exercitiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuatii matematice in gand. Nu sunt prezente atunci cand te uiti la televizor. Nivelele activitatii creierului sunt masurate de un electroencefalograf (EEG). In timpul privitului la televizor, creierul pare sa se incetineasca pina la oprire, inregistrandu-se semnale scazute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radianta produsa de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar daca citesti un text pe ecranul televizorului, creierul inregistreaza tot nivele scazute de activitate. Inca o data, indiferent de continutul prezentat, televizorul in primul rand opreste sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simtul valorii personale, perceptiei mediului, si sanatatii fizice. Sondaje recente au aratat ca 75% din femeile din America cred ca sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actrite si modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat nastere in SUA si in alte parti la o “cultura a fricii”, focalizata pe senzationalismul programelor ce contin violenta si care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au aratat ca oamenii din toate generatiile au exagerat cu mult amenintarea violentei in viata reala. Acesta nu este un soc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de fictiune in timp ce se uita la televizor.

Televiziunea este de asemenea daunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, si oprirea dezvoltarii senzoriale sunt, toate, comune printre dependentii de televiziune.

De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, ca televiorul este un drog ce creeaza dependenta, si nu este cu nimic mai bun decat opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (si poate chiar mai mult) de nociva pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenta. Toate celelalte droguri ridica aparent o amenintare catre ordinea sociala stabilita. Televiziunea, este un drog efectiv esential pentru pastrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determina consumatorii sa arunce bani in vietile fara sens si pline de teroare pe care le traiesc. Si pentru aceasta spalare de creier, sunt fost hipnotizati folosindu-se tehnici subtile si consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut sa para invechita ingeniozitatea celor mai ambitiosi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit ca, dupa doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul incepe sa produca unde alfa, ce indica rate ale activitatii cerebrale mult scazute (tipice starii precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stari receptive ale constiintei nefocalizate. O frecventa mare a acestora nu apare, in mod normal, in stare de trezie. De fapt, cercetarile lui Mulholland sugereaza ca privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui sa observ ca scopul hipnozei este de a determina stari lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente in timpul starii usoara de hipnoza folosita de hipno-terapisti pentru „terapia prin sugestie”.

Cand cercetarile lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel putin in sectorul de marketing si publicitate. Realizand ca telespectatorii intra automat intr-o stare de transa cand privesc la televizor, producatorii au inceput se produca reclame care produc stari si dispozitii emotionale inconstiente in privitor. Scopul reclamelor nu este sa apeleze rationalul sau constientul (care de obicei este indepartat in timpul reclamelor) dar mai degraba sa implanteze dispozitii pe care consumatorul le va asocia cu produsul intalnit in viata reala. Cand vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emotii pozitive sunt activate. Prezentarea si sustinerea lor de catre atletii favoriti si alte celebritati trezeste aceleasi asociatii. Daca vreodata v-ati indoit de puterea reclamelor de televiziune, pastrati aceasta in minte: reclamele au efect mai bun, daca nu esti atent la ele.

Un dispozitiv de control al mintii care creeaza dependenta… ce si-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazata pe profit? Dar lucrul cu adevarat trist despre televiziune este ca transforma pe toti in zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin inalt de „super-inteligenti” in spatele acesteia. Este produsul dorintei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunostiinta si a scapa din greutatile realitatii.

In timp ce AdBusters au mult prea ineficientul lor “TV Turnoff Week”, as vrea sa anunt o campanie proprie. Incepand de saptamana viitoare, vom celebra ceea ce as vrea sa se numeasca “saptamina fara televizor”. Va incurajez pe toti sa va vindeti televizoarele si sa folositi banii pentru a cumpara niste carti.

Traim intr-o "minunata lume noua", doar ca nu este nici atat de minunata si nici atat de noua. De fapt, incepe sa arate din ce in ce mai mult ca “timpurile intunecate”, cu mase de zombie analfabeti care se supun autoritatii unor noi clerici: Regis Philbin and Jerry Springer.



Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea


A 10-a editie „Turn off your TV”: http://www.tvturnoff.org/week.htm


http://www.altermedia.ro/postate/2004/opiu.htm



Televiziunea inger sau demon?
Lectia japoneza
DORIN MARAN

In urma cu cateva luni, sute de copii japonezi au fost spitalizati in urma vizionarii unui film cu desene animate. Acest incident i-a surprins chiar si pe cei mai renumiti experti in problematica fenomenului TV, care au realizat ca impactul televizorului asupra creierului si comportamentului uman, in special asupra copiilor, este mult mai puternic si mai complex decat s-a crezut. Televiziunea este un instrument formidabil de educatie, informatie, divertisment, dar si un real pericol pentru evolutia psihica, spirituala si comportamentala a tinerilor.

Un fenomen dramatic

Marti, 17 decembrie, 1997, orele 1830, TV Tokyo a difuzat desenul animat „Monstrul de buzunar”, adorat de micutii niponi. Brusc, din ochii soarecelui bonom Pikachu tasnesc violent sageti de lumini atintite asupra virusilor ascunsi in fortareata unui ordinator. Timp de 5 secunde, flash-uri de lumini albastre, rosii si albe sant proiectate pe ecranul televizorului. In foarte scurt timp, aproximativ 700 de persoane, cuprinse intre varsta de 3 si 20 de ani, manifesta convulsii ale membrelor, iritatii ale ochilor, au probleme de respiratie, senzatii si accese de voma. 208 persoane au fost spitalizate, majoritatea cazurilor prezentand un comportament epileptic. O fetita de cinci ani a fost internata intr-o stare grava dupa ce-si pierduse cunostinta. O situatie cel putin alarmanta. Ultimele statistici ale Ministerului Sanatatii din Japonia au relevat existenta a nu mai putin de 10000 de copii care acuzau diverse tulburari in urma vizionarii filmului. Un incredibil efect nociv in masa, fara echivalent in istoria televiziunii, desi acest gen de flash-uri a mai fost utilizat in episoadele anterioare. Producatorul serialului il numeste efectul Paka-Paka, realizat prin puternice flash-uri de culori diferite, alternante, pentru a crea o stare de tensiune in randul micilor telespectatori. Pentru a le induce emotii intense si pentru a le starni interesul pentru viitoarele episoade. Cu alte cuvinte, pentru a-si vinde marfa.

O maladie necunoscuta

Reactiile epileptice la acest gen de fenomene luminoase sant cunoscute sub numele de epilepsie fotosenzitiva. Sant crize ocazionale care dureaza de la cateva secunde la un minut si nu au un caracter patologic. Cazuri similare au mai fost semnalate in SUA si Anglia dar erau legate de jocurile video. Se estimeaza ca 5% din populatia nipona ar fi sensibila la aceste fascicule luminoase de tip stroboscopic cu o frecventa intre 10-30 flash-uri pe secunda. Convulsiile motorii declansate in urma acestor crize ocazionale nu sant insa de origine epileptica. Ele sant declansate de stimuli optici care actioneaza asupra psihicului, efectul indus de flash-urile luminoase fiind mai accentuat pe fondul oboselii, surescitarii, a starii intense de fascinatie a copiilor. Specialistii continua sa ramana insa perplecsi in fata amplorii acestui fenomen care a declansat drama nipona. Ei spera totusi sa descopere resorturile psihiologice si fiziologice care au generat-o. Cercetarile continua...

Masajul catodic

Imaginile TV ne transpun in diverse stari de constiinta. Un adevar banal pe care-l resimtim cu totii. Modularea acestor stari de constiinta a fost insa pusa in evidenta in urma analizei ritmului encefalografic si a activarii emisferelor cerebrale. S-a observat, de pilda, la telespectatorii tineri predominanta unui ritm alfa, tipic starii de relaxare. Pe acest fond de detenta psihosenzoriala, aflat intre veghe si somnolenta, gradul de sugestibilitate e superior unui nivel de ritm beta, de pilda, tipic starii pe care o avem in timpul lecturii. In aceasta stare, pe care psihologii o numesc fascinatie secundara, individul se lasa vrajit de micul ecran, devenind o victima usoara a sugestiilor transpuse in imagini. Ritmul encefalografic nu este insa singurul criteriu de analiza a starilor de constiinta. Pentru a avea o reprezentare cat mai clara a modularii acestor stari sant urmariti o serie de parametri fiziologici: modificari ale ritmului cardiac, respirator, reactiile electrice ale pielii, miscarile pupilei, modificarile vitezei fluxului sanguin din creier. In final, rezultatele sant coroborate cu raspunsurile subiectului la chestionare legate de constientizarea starilor psihice, emotionale, afective, induse de programul vizionat.

„Radiografii” incomplete

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca emisfera cerebrala dreapta are un grad superior de specializare in reprezentarea datelor analogice si simbolice, fiind de doua ori mai solicitata decat emisfera stanga, specializata in structurarea limbii in idei. Asadar, vizualul constituie unul din factorii toxici majori ai emisferei cerebrale drepte, al carui efect ar putea transforma si altera capacitatile logico-verbale ale copiilor. Un SOS pentru parinti, intrucat se stie ca inca din prima luna bebelusii sant sensibili la anumiti stimuli ai micului ecran. Cercetarile in aceasta directie se afla deocamdata intr-un mare impas. Pentru a-l depasi, specialistii ar trebui sa determine modul in care structura conexiunii neuronilor e influentata de bombardamentul vizual si informational al programelor TV.

Cultura vizuala si esecul scolar

S-a constatat, asadar, ca TV poate perturba sistemul logico-verbal al copiilor. Au fost semnalate numeroase cazuri in care elevii se uitau la profesor, in timp ce acesta preda, ca si cum ar fi avut in fata un televizor. El se putea contrazice la interval de cateva minute fara ca elevii sa-si dea seama. Un studiu efectuat pe un esantion de 250000 de studenti americani a scos la iveala faptul ca timpul de vizionare a programelor TV e invers proportional cu performanetele studiilor. Se pare ca timpul critic de vizionare incepe dupa o ora si jumatate. Daca nu se depaseste aceasta limita, vizualul poate avea un impact pozitiv chiar si asupra copiilor din scoala primara. Ruperile de ritm, flash-urile spoturilor publicitare, comutarea programelor, filmele cu actiune continua favorizeaza discontinuitatea atentiei, deterioreaza capacitatea de concentrare si resorturile imaginatiei. Este o concluzie generala a specialistilor, care nu trebuie totusi absolutizata. Comportamentul tinerilor in fata micului ecran presupune unele disocieri. Unii dintre ei, inzestrati cu o capacitate superioara de discernamant, cu un spirit analitic „instantaneu”, cu o subtila perceptie selectiva si critica, pot transforma procesul vizionarii intr-un complex act de cunoastere, informandu-se adecvat si ameliorandu-si, in acelasi timp, personalitatea, disponibilitatile creative. Ei pot crea in imaginatie aproape instantaneu, modele, imagini, situatii paralele sau complementare, in functie de sensibilitatea, exigentele si gusturile lor. In general, insa, imaginatia de tip emotional, favorizata de repetitia temelor, esueaza in mimetism, o forma de „alienare” pasagera. Modelele pozitive sau negative repetate imprima copilului, la varsta la care incepe sa i se contureze personalitatea, un comportament mimetic care poate avea in unele cazuri consecinte dramatice. Acest pericol poate fi totusi inlaturat, daca i se interzice vizionarea unor emisiuni, filme cu teme adulte, inadecvate psihologiei si modului de receptare al minorilor.

Sfidarea realitatii

La 2 ani copiii invata sa deschida televizorul iar de la 3 ani devin telespectatori... fideli. Cu timpul, ei ajung dependenti de micul ecran, dependenta ce poate genera o serie de mutatii psihice si afective. Daca timpul de vizionare depaseste 4 ore pe zi, se poate aprecia faptul ca tinerii sant din ce in ce mai dezinteresati de mediul familial, de comunicarea cu parintii. TV poate genera insa si situatii mai grave ce implica forme periculoase de toxicomanie. S-a constatat, de pilda, ca unii tineri, desi ajung la saturatie in urma vizionarii indelungate a programelor TV, nu inchid televizorul din teama de a nu se regasi fata in fata cu ei insisi, de a evita o lume interioara angoasanta.

O scoala a violentei

Studii efectuate in ultimii 40 de ani atesta o certa legatura intre difuzarea repetata a violentei televizuale si comportamentele agresive. In cativa ani, copiii americani care se indoapa 3 ore pe zi cu filme axate pe violenta sant martorii unui numar aproximativ de 10000 de omucideri si 100000 de acte agresive. Impactul pe care-l poate avea „hemoglobina” catodica asupra copilului a fost relevat printr-o serie de experimente si statistici. Unul din experimentele emblematice ar putea fi urmatorul: in fata unui grup de copii cuprinsi intre varsta de 3 si 6 ani s-a difuzat un film in care un barbat maltrata o papusa. In momentul in care li s-au distribuit papusi, majoritatea copiilor au avut un comportament similar cu cel din film. S-a constatat ca tinerii care au un apetit deosebit pentru filmele cu violenta intra in pielea personajelor, devenind virtual, printr-un transfer de personalitate, replicantii acestora. O mare parte din cazurile de agresiune, omucideri, violuri, rapiri, sinucideri etc. de mai tarziu isi au obarsia in micul ecran. Ele se multiplica cand intra in rezonanta cu factori patogeni ai mediului familial si social, cu factori genetici sau cu mici experiente traumatizante. Statistici ingrijoratoare consemneaza faptul ca numarul mare al victimelor din SUA se datoreaza si impactului violentei televizate. Intre 1945 si 1974, omuciderile, in cazul populatiei albe din SUA, au crescut cu 93%, iar in Canada cu 92%. In acelasi interval de timp, procentul omuciderilor la populatia alba din Africa de Sud a scazut, dar dupa zece ani de la introducerea televiziunii (an 1975) procentul acestora a crescut cu 130%. Numeroase alte studii efectuate in orase in care televiziunea s-a introdus mai tarziu atesta cresteri spectaculoase ale procentului de crime.

TV poate fi cenzurata!

TV este un spectacol anesteziant, dar, intr-o doza mare, devine toxic, indiferent de continutul programelor. Prin educatie, pot fi realizate reducerea si selectia programului de vizionare. Educatia trebuie facuta de la o varsta frageda. Copilul trebuie invatat sa vada asa cum e invatat sa citeasca. Sa decodeze efectele uneori halucinante ale amalgamului mediatic, sa perceapa adecvat mesajele, sa stie ca ceea ce se vrea sa ne faca sa vedem nu e ceea ce se vede. Orice imagine poate fi benefica, daca stim s-o privim cu discernamant.

http://www.magazin.ro/Arhiva/1998/12aug ... ersuri.asp
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Efectele televiziunii asupra mintii umane

Postby romart » Thu Sep 29, 2005 1:38 pm

I. Efectele televiziunii asupra mintii umane

Concluzii asupra dezvoltarii si functionarii creierului sub influenta efectelor comunicarii audio-video

Televizionarea este o activitate total improprie functionarii si dezvoltarii creierului. Se pare ca mintea umana se adapteaza doar partial acestui tip de comunicare, si aceasta cu riscuri mari pentru sanatatea cortexului. Creierul uman nu a fost dotat cu un sistem care sa faca posibila perceptia si prelucrarea suficient de rapida a imaginilor în miscare precum o face, de exemplu, computerul, o masina perfect adaptata acestei functii. Depasit în capacitatile sale, cortexul renunta partial sau total la o seama de functii si procese dintre cele care caracterizeaza în mod obisnuit activitatea sa. Astfel, neuropsihologii constata ca, pe parcursul vizionarii TV, activitatea emisferei stângi se diminueaza extrem de mult, comunicarea interemisferica slabeste semnificativ, iar procesele mentale superioare sunt inhibate cu putere, creierul trecând într-un ritm predominant alfa - activitate electrica ce indica intrarea într-o stare de semi-adormire de tip hipnotic.

Cititi mai mult: http://www.rom-art.com/modules.php?name=News&file=article&sid=68

II. Efectele televiziunii asupra mintii umane

Caracteristicile activitatii corticale pe parcursul vizionarii TV

Cercetarile efectuate în ultimele decenii arata ca, indiferent de continutul programului de televiziune urmarit, traseele electroencefalografice ale celor care privesc la televizor se schimba dobândind, dupa numai doua minute de vizionare, o configuratie noua, specifica, neîntâlnita în nici o alta activitate umana (1). Se înregistreaza o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta în starea predominant alfa si delta. Emisfera stânga îsi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu întreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere - corpul calos. În acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate.

Cititi mai mult: http://www.rom-art.com/modules.php?name=News&file=article&sid=69

III. Efectele televiziunii asupra mintii umane

Poate vizionarea TV afecta structural dezvoltarea creierului?

- Profesorii si cercetatorii constata ca, în lumea occidentala, cititul, scrisul, gândirea matematica sau abilitatile mentale superioare sunt într-un puternic declin.

„Televiziunea si calculatorul usureaza învatarea, dezvolta abilitatile mentale, ofera informatie. Ele formeaza o generatie mult mai bine înzestrata, capabila sa întâmpine lumea de mâine cu toate provocarile ei". În spiritul acestor convingeri sau credinte, s-au investit în lumea întreaga miliarde de dolari în programe pentru educatia, învatamântul si informarea prin televizor si computer. Ecranul TV sau monitorul calculatorului au devenit nelipsite mai întâi din laboratoare si mai târziu din salile de clasa. Parintii s-au obisnuit sa-si aseze copiii de la vârstele cele mai fragede în fata televizorului, pentru a putea beneficia de oferta programelor de învatare etc. În America, spre exemplu, începând de la vârsta de 2 ani, oamenii petrec în fata televizorului în medie 3 ore si 40 de minute zilnic (12). S-a ajuns, astfel, ca ecranul sa devina unul dintre cei mai buni prieteni ai copiilor, tinerilor si mai târziu al adultilor. A existat oare vreodata în istoria lumii o activitate, o experienta cotidiana care sa ocupe atât de mult timp din ziua unui copil, adolescent sau adult, din primii ani de viata si adesea pâna la moarte si care sa fie în acelasi timp comuna pentru sute de milioane de oameni? Televiziunea ne ofera astazi aceasta posibilitate.

Cititi mai mult: http://www.rom-art.com/modules.php?name=News&file=article&sid=70

Va urma...

Pentru a fi la curent cu ultimele noutati care apar pe http://www.rom-art.com - Articole Romanesti de Misiune Ortodoxa - va recomandam sa va inscrieti ca membru. Pentru a face acest lucru, urmati urmatorul link: http://www.rom-art.com/modules.php?name=Your_Account&op=new_user
romart
 
Posts: 1
Joined: Thu Sep 29, 2005 1:34 pm
Location: ro

Postby dora » Sun Nov 25, 2007 11:28 am

25-04-2007
Timpul de vizionare TV la copiii cu vîrste sub 7 ani trebuie raţionalizat


Timpul de vizionare TV la copiii cu vîrste între trei şi şapte ani ar trebui redus la 30 de minute zilnic, pentru că urmărirea programelor de televiziune contribuie la apariţia problemelor de sănătate şi comportament, potrivit specialiştilor britanici.


Specialiştii care au studiat acest subiect, coordonaţi de profesorul Aric Sigman, colaborator al Societăţii britanice de psihologie (British Psychological Society), urmează să ceară Guvernului britanic să emită reguli mai stricte pentru părinţi în ceea ce priveşte timpul alocat copiilor pentru urmărirea emisiunilor de televiziune.

Reducerea timpului de vizionare TV la copii trebuie să devină o prioritate medicală, la fel cum este reducerea consumului de sare, spune Sigman. Problemele de vedere sînt legate în mare măsură de televizor, la fel şi cele legate de apariţia obezităţii. De asemenea, există riscul dezvoltării diabetului.

Sigman a recomandat ca urmărirea programelor de televiziune să fie interzisă copiilor cu vîrste sub 3 ani, iar în cazul copiilor cu vîrste între 7 şi 12 ani, timpul de vizionare TV să fie redus la 60 de minute. Acesta a mai spus că adolescenţii nu ar trebui să petreacă mai mult de două ore zilnic în faţa televizorului. Specialistul a mai insistat ca părinţii să scoată televizoarele din camerele copiilor.

Sigman va prezenta toate aceste probleme în cadrul unei conferinţe, la Camera Comunelor.

Într‑un raport publicat în februarie, în revista Biologist, Sigman a identificat 15 efecte negative ale televiziunii asupra tinerilor, de la obezitate şi miopie la pubertate prematură şi autism.


http://www.evenimentul.ro/articol/timpu ... lizat.html
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Fri Jan 30, 2009 9:22 am

Televizorul dăunează grav sănătăţii copiilor
de Mădălina CHIŢU | 17 IANUARIE 2009



Televizorul dăunează grav sănătăţii copiilor


Copiii care petrec mai mult de două ore în faţa televizorului îşi pun sănătatea în pericol, susţin cercetătorii de la Universitatea NSW din Sydney. La studiu au participat 2.750 de copii cu vârste cuprinse între 11 şi 15 ani. Oamenii de ştiinţă s-au dus prin şcolile primare şi licee pentru a-i supune pe elevi unor teste. Unul dintre ele a constat în completarea unui chestionar despre activităţile extraşcolare. După care, elevii au fost supuşi unui control medical de rutină, pentru a se putea vedea înălţimea, greutatea şi masa musculară. La ultimul test, copiii au trebuit să facă câteva mişcări de aerobic şi apoi să alerge, după care le-au fost măsurată tensiunea şi au fost întrebaţi dacă erau sau nu obosiţi. Exerciţiile nu erau unele extenuante, menţionează cercetătorii.

După strângerea materialelor, oamenii de ştiinţă au făcut o fişă a fiecărui elev, în care erau precizate programul extraşcolar, înălţimea, greutatea, masa musculară şi puterea lor de a face faţă unui efort fizic.

Rezultatele au arătat că elevii care îşi petreceau mai mult de două ore în faţa televizorului, fie pentru a vedea anumite seriale preferate sau pentru a se juca diferite jocuri, aveau o predispoziţie spre obezitate, masa musculară nu era bine dezvoltată, iar înălţimea acestora era cu mult mai mică decât a copiilor care preferau să îşi petreacă timpul liber în compania prietenilor sau jucau diferite jocuri.

Copiii care preferau să îşi petreacă timpul liber în faţa televizorului spun că acest lucru nu se întâmpla atunci când nu îl aveau în cameră.

„Rezultatele sunt şocante, iar singura soluţie pe care le-o dăm părinţilor este să scoată televizorul din cameră, deoarece acesta îi ispiteşte pe micuţi”, spune dr. Lousie Hardy, coordonatorul studiului.


madalina.chitu@gandul.info
http://www.gandul.info/sanatatea/televi ... 91;3757079
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby somalezu » Sun Feb 01, 2009 7:53 pm

Am folosit cu success televizorul (ma rog, desenele animate pe DVD-uri) pentru a-i preda lui Tudor foarte multe actiuni (verbe) si pentru a-i stimula "cheful de comentariu" (tact-ul). (In general, nu se recomanda predarea verbelor din poze "statice" ci fie in-vivo, fie la TV).
De asemenea, am remarcat in unele carti (spre exemplu in Verbal Behavior Approach) si in secvente de pe Youtube folosirea unui TV foarte mic, care poate fi pus aproape de masa de lucru, drept recompensa.
Ca multe alte lucruri, TV-ul poate fi daunator atunci cand se face abuz insa poate fi si un instrument de invatare pentru copiii nostri pe care nu trebuie sa-l privim cu prejudecata.
somalezu
 
Posts: 287
Joined: Mon Jan 21, 2008 3:39 pm
Location: Bucuresti

Postby dora » Wed Mar 23, 2011 3:16 pm

Cazul unui copil care a avut nevoie de ajutorul psihologilor

Prizonier al calculatorului la numai 3 ani

Autor: Nicoleta BUNDUC
Data publicarii: 30/07/2010


Intr-o lume in care televizorul si calculatorul s-au banalizat in camera fiecarei case, copiii devin victime pe nesimtite a ceea ce inseamna informatizare. Robert are acum patru ani si este dovada vie ca atit televizorul, cit si calculatorul afecteaza extrem de mult evolutia unui copil de-a lungul vietii. In urma cu jumatate de an, Robert isi petrecea toata ziua in fata calculatorului. La o virsta atit de frageda, stia deja care este locul fiecarui cablu si cum se deschide fiecare joc. Stia doar citeva cuvinte insa si pe care le pronunta extrem de rar.

"El era ochi si urechi acolo, asa statea, fix, in fata calculatorului. Daca il chemam la masa, nu venea. Daca ma duceam la el si ii bagam mincare in gura in schimb, casca gura la mine, dar cu ochii tot acolo era, in calculator. Mi-era frica de autism. Plingeam noptile si ma rugam sa isi revina", a marturisit Maria Gurgu, mama baietelului.


Femeia a decis sa isi duca baiatul la un psiholog. A venit din Halaucesti tocmai in Iasi si a cerut ajutor. Dupa o jumatate de an, Robert pare a fi un alt copil: maninca, vorbeste, se joaca si, nu in ultimul rind, a abandonat calculatorul si televizorul. Psihologii, sociologii, pedagogii si logopezii explica faptul ca viata unui copil poate lua o turnura nefericita in urma unui program lipsit de organizare si sfatuiesc parintii sa isi supravegheze copiii, mai ales in vacante.

Din dorinta
de a le oferi copiilor tot ce isi doresc, din dorinta de a-i obisnui cu tehnologia si in ideea ca isi vor dezvolta inteligenta, multi parinti ii lasa pe copii sa stea ore in sir in fata calculatorului sau a televizorului. Si uita, astfel, ca cel mai bun mod de a invata un copil este comunicarea. Specialistii sustin ca, desi calculatorul sau televizorul par banale si inofensive, ele intervin intr-un mod nefavorabil asupra educatiei copilului, atunci cind sint utilizate in exces si prost. Familia lui Robert s-a confruntat cu efectele negative ale tehnologiei ce ar trebui, in fond, sa usureze viata
. Si care, de fapt, o priveaza de ce e mai important pentru un copil: interactiunea directa cu cei din jur.

Robert a cunoscut calculatorul pe cind avea doar un an si citeva luni. De cum a inceput sa mearga, computerul a devenit atractia lui principala. A invatat apoi de la sora lui mai mare cu opt ani cum se utilizeaza si a inteles ca aceea este o sursa continua de jocuri
. Desi nu stia sa spuna "umbrela" sau "fluture", baiatul reusea sa le potriveasca fara probleme in jocurile de pe calculator.

Se bucura astfel atunci cind auzea cintecelele ce ii laudau performanta si cind vedea ca acumuleaza puncte si banuti. A ajuns la virsta de trei ani si citeva luni sa stie singur care sint cablurile de la boxe, monitor si tastatura, de exemplu, si unde trebuie sa bage prelungitorul pentru ca masinaria sa functioneze. Refuza sa se joace afara cu sora lui, sa se joace cu ceilalti copii din sat, sa vina la masa si chiar sa vorbeasca.

Programul lui era acelasi: de dimineata pina seara, calculator. Si daca inchidea calculatorul, atunci televizor. "Eu eram prin curte, ca la tara, cu treaba, cu buna stiinta ca nu face dracii. El toata ziua statea in fata lor. Daca inchidea calculatorul, venea la televizor. Daca inchidea televizorul, fugea la calculator.


Si daca eu voiam sa i-l inchid, urla cit il tinea gura. Daca eu ma duceam sa ma joc, si il rugam sa imi dea voie si mie, urla cit il tinea gura. Daca in schimb il luam pe piciorul meu sa ma joc, sa se uite si el, imi dadea voie. Orice stia sa se joace: puzzle, fluturasi, bilute. Oriunde intra sora lui sa se joace, el din urma stia tot. Si noi ziceam: «Ei, e destept!»", a povestit Maria Gurgu, mama baiatului in virsta de 34 de ani.

"Dupa gradinita, era clar: calculator si televizor"

Familia lui Robert a sesizat ca pe masura ce trec lunile baiatul nu vorbeste si refuza sa isi imparta activitatile cu cei din jur. L-au dat la gradinita si au sperat ca intrarea in contact cu alti copii de virsta lui ii va schimba comportamentul. I-au luat jocuri, bicicleta si incercau sa il convinga sa plece din fata aparatelor. Nu au reusit. Orice ar fi facut, Robert avea acelasi program. Dupa gradinita, era clar: calculator si televizor. Mama baiatului a decis in luna ianuarie, pe cind copilul avea doar trei ani si jumatate, sa il aduca la un psiholog.

A venit in Iasi, astfel, si a cerut ajutor. "El spunea numai mama, tata... citeva cuvinte. Am zis ca nu e chiar nomal. Toata lumea imi spunea in rest: «lasa, ca o sa vorbeasca». Am zis, totusi, hai sa ma duc sa vad ce e cu el. Mai am o fetita. Are 12 ani acum.

Dar ea mi-a vorbit de la un an si ceva. E adevarat insa, atunci nu aveam calculator. Eu i-am zis din start doamnei psiholog: «prima vina eu o am, ca l-am lasat la calculator». Si ea a spus atunci ca asta e problema. Mi-a zis in ianuarie: «inchide televizorul si calculatorul. De tot!».


I-am inchis calculatorul de atunci, l-am dus in alta camera. Iar noi ne-am uitat la televizor numai seara, de la sapte la opt, la stiri, o ora", a continuat mama baiatului. Desi mai incercasera pina atunci sa il dezvete pe copil de jocuri si televizor, au renuntat la idee atunci cind au vazut ca baiatul plingea ore in sir.


De data aceasta insa, au ignorat tipetele si au ascultat sfatul psihologului. "A plins doua, trei zile incontinuu, dupa care nu i-a mai trebuit nimic. Si de atunci se cunoaste: a inceput sa vorbeasca, sa mai spuna cuvinte. Calculatorul nu l-am mai deschis deloc, desi e in camera, il vede. Iar televizorul doar o ora, nu i-l las deschis, dar nici asa nu mai sta in fata lui. Acum imi da telecomanda, se vede ca nu mai e atras. Se joaca
, merge la gradinita, cinta si din ianuarie s-a cunoscut diferenta mult mai mult, altfel interactioneaza. Si in casa, daca ii spun sa vina la masa, merge, striga pe toata lumea sa vina la masa, si maninca cu noi. Si cu surioara lui se joaca acum. Inainte, fugea de afara de la jucarii si venea in casa la calculator. Nici nu se ridica de acolo, daca venea tatal lui, pe cind acum merge, il saluta. Doamna psiholog mi-a spus ca a fost oprit la timp, inainte sa devina dependent complet", a adaugat Maria Gurgu.

A platit si slujbe la Biserica

Femeia a venit in urma cu o saptamina la psiholog din nou. Dupa sase luni, concluziile evaluarii au fost bune. "S-au facut sase luni vineri. Doamna psiholog mi-a recomandat logoped, mi-a spus ca e bine, si ca de acum sa lucram pe vorbire. Acum spune: «Hai, Asanda, sa fugim», de exemplu, nu spune «Alexandra», cum o cheama pe surioara lui.

Dar inainte nu zicea nimic.

Doamna psiholog mi-a recomandat sa spun si altora. Dar nu prea m-au crezut. Eu nu as vrea sa mai treaca si altii prin ce am trecut eu. A fost greu. Ma gindeam si noaptea prin somn: «vai, oare o sa mai vorbeasca?»

Si slujbe la Biserica am platit, ca orice parinte, in fel si chip. Te gindesti ca trec trei ani, patru de acum, si el tot nu vorbeste. Acum e activ, e o schimbare totala, participa la toate activitatile impreuna cu mine. La logoped merg chiar si un an daca e nevoie, pina cind sint multumita. Am mai incercat si acum un an, dar era prea mic. Oricare parinte isi doreste pentru copilul lui ce e mai bun. Nu am stiut ca poate sa dauneze atit de mult un calculator sau un televizor", a incheiat mama lui Robert.

"Cu cit mai putin in fata calculatorului sau a televizorului, cu atit mai bine"

Psihologul care l-a evaluat pe baiat explica faptul ca multi parinti nu numai ca nu vin la psiholog, ci nici macar nu sesizeaza astfel de probleme in comportamentul copiilor. "Este de admirat faptul ca mama baiatului a venit tocmai din Halaucesti, dintr-un sat, si a fost dispusa sa incerce pentru copilul ei sa inchida televizoarele si calculatorul. Cunosc atitea cazuri in care copiii viseaza urit noaptea din cauza jocurilor sau a emisiunilor pe care le-au vazut la televizor, in urma carora ei cred ca mortul invie, daca nu sta nimeni linga ei sa le explice ca nu e asa, in care statul in fata calculatorului si a televizorului au provocat agitatie, agresivitate, violenta si au impiedicat copiii sa comunice, incit recomandarea mea este: cu cit mai putin in fata calculatorului sau a televizorului, cu atit mai bine", a explicat Mihaela Ghircoias, psiholog in cadrul Spitalului de Copii.

Logopezii sustin ca in cazul lui Robert am putea vorbi despre un sindrom de nedezvoltare a vorbirii.

"Un copil curat, hranit si sanatos
, dar «abandonat» in fata televizorului sau a calculatorului va dobindi, in proportie de 80%, sindromul de nedezvoltare a vorbirii. In unele cazuri, pentru acest tip de conduita verbala a copilului mic este suficienta logoterapia de grup, in care limbajul copilului este stimulat si prin intermediul interlocutorilor de aceeasi virsta si care vor facilita comunicarea. Dar, in cele mai multe cazuri, un retard mai mare de 18 luni intre virsta cronologica si virsta limbajului impune o terapie logopedica, pe baza unui program personalizat pe o perioada variabila, dependenta de nenumarati alti factori", a declarat prof. dr. Georgeta Burlea, profesor in logopedie.

"Este afectata comunicarea fireasca din cauza calculatorului sau a televizorului"

In opinia sociologilor, un copil ca Robert nu ar trebui sa petreaca mai mult decit doua ore in fata calculatorului zilnic, iar acest lucru trebuie respectat mai ales pina la virsta de 12 ani, cind se considera ca un copil este mic. "Este o problema general constatata aceea ca e afectata comunicarea fireasca din cauza calculatorului sau a televizorului. Iar prima solutie este ca parintii sa organizeze eficient timpul copilului. Nu trebuie sa abandonam copilul acolo, el necesita antrenare in jocuri si impartirea activitatilor cu parintii sau fratii. Nu in ultimul rind, putem vorbi despre un control discret asupra lui, dar eficient. Altfel, vom sesiza nu doar lipsa de comunicare, incapacitatea de relationare, dar si randamentul scolar scazut. Si apoi, putem vorbi si despre reactiile din societate, ce vor fi adesea de frustrare si violenta, de autoaparare pentru a acoperi o carenta pe care o are si de care nu ne dam, de obicei, seama", a afirmat sociologul Nicu Gavriluta, decanul Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza".

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/prizon ... ani~ni6iih
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon May 23, 2011 2:02 pm

Medicina de familie, Minte | Publicat la 30.8.2010 | 8,121 citiri



Nu-ti uita copilul in fata televizorului. Efecte negative asupra evolutiei cognitive si a vietii sociale


Telespectatorul-copil / Foto: PhotoXpress.com

Catre sfarsitul anilor 80, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului. Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la tv. “Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon” – sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de “calmare a copiilor inainte de somnul de pranz”.


“Televizorul este pentru creier ceea ce reprezinta o mancare gata mestecata pentru stomac: nu mai simti savoarea” – dr. Sanda Gancevici, medic pediatru.


Creierul se dezvolta pe masura ce il folosesti. Televizorul e ca o mancare gata mestecata: nu-i mai simti savoarea, spune medicul pediatru Sanda Gancevici pentru MedLive.ro. Rezulta ca, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine.

Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.

In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata.

Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.

Trei concluzii ale studiului:


•Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.
Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.

(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)


•Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.
Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.

•Un copil de circa 14 luni poate imita ceea ce vede intr-un material filmat, insa invata mult mai multe dintr-o experienta reala.
(Studiul dat ca exemplu: copii care au invatat chineza mandarina de la un vorbitor nativ, mai eficient decat grupul comparativ de copii care a urmarit doar imagini filmate ale aceluiasi vorbitor).

Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008.

DezAcordul parental

Parintii ar trebui sa acorde o atentie sporita efectelor televizorului, si vorbim aici inclusiv despre dezvoltarea in plan social a copilului. Ei sunt cei care pot influenta decisiv o dezvoltare sanatoasa: mai multa miscare, o alimentatie echilibrata, ghidarea copilului catre parcuri si locuri de joaca, spre carti interesante sau lecturi usoare, jocuri constructive.

In conditiile in care, cel putin in SUA, copiii sunt pusi in fata televizorului inca de la varsta de cateva luni, vorbim de un grup demografic cu potential imens de exploatare. Companii precum Baby Genius sau Baby Einstein (mai cunoscut in Romania) promoveaza puternic programe educationale video ce ar trebui sa accelereze dezvoltarea cognitiva a bebelusului. (Ce parinte nu si-ar dori ca fiul sau fiica lui sa exceleze?) Beneficiile promovate de aceste companii nu sunt sustinute insa de studii medicale, publicatii stiintifice etc.

Academia Americana de Pediatrie descurajeaza vizionarea programelor tv in primii doi ani de viata, dar numai 6% din parinti urmeaza acest sfat.

Nu exista date oficiale cu privire la conduita parintilor romani.

In Franta, Guvernul a introdus din vara anului 2008 reguli clare menite sa protejeze sanatatea si dezvoltarea copiilor in fata efectelor negative ale programelor tv.

Televiziunea, jocurile video sau internetul, au capacitatea de a genera dependente puternice. Viata sociala are de suferit, indiferent de varsta celui dependent.


Un alt pericol este mesajul erotic, care stimuleaza imaginatia copiilor si contribuie la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Lipsa asociata a unor informatii avizate poate duce la dezechilibre in perioada pubertatii si adolescentei, o intelegere vaga a sexualitatii, protectiei, limitelor.

Cateva sfaturi pentru parintii responsabili

•Copilul nu are nevoie de televizor in camera. Sunt mari sanse ca el sa se uite la televizor in timp ce ar trebui sa se odihneasca (sau sa isi faca temele). In plus, poate fi expus unui continut neadecvat, mai ales daca nu ai control parental asupra grilei de programe.
•Utilizarea televizorului in timpul meselor ca instrument de distragere a atentiei este total contraindicata (in cazul bebelusilor). In cazul copiilor sau adultilor, rontaitul in fata “cutiei cu imagini” este cel mai scurt drum catre kilogramele in plus.
•Dincolo de efectele psihice, privitul la tv este o activitate statica. Incurajand sedentarismul, poate duce inclusiv la obezitate infantila. Intarzie dezvoltarea motorie a copilului, care la aceasta varsta isi construieste musculatura, indemanarea etc.
•Daca totusi copilul tau se uita la tv, cel mai indicat este sa fii langa el si sa il ajuti sa inteleaga ceea ce priveste.
Televizorul, asa cum a ajuns el astazi sa fie, imbolnaveste. Desigur ca sutele de studii care vorbesc despre asta nu vor fi niciodata foarte mediatizate pe micul ecran. Producatorii nu si-ar pune singuri funia de gat. In Revista Americana de Psihiatrie Infantila, un articol trecea in revista studiile din ultimul deceniu cu tema “impactul televiziunii asupra copiilor si adolescentilor”. Concluzia era unanima: “Efectele expunerii copiilor si adolescentilor la programele televizate sunt cresterea comportamentelor agresive si violente precum si debutul accelerat al activitatilor sexuale”. Desi studiile stiintifice sunt sanctificate pe micul ecran, arareori sunt difuzate cele care privesc insasi efectul televiziunii-pubela asupra populatiei. Revista Americana de Medicina Preventiva scria, chiar in august 2010, ca folosirea in exces a televizorului este strans corelata cu un nivel scazut de satisfactie in viata. (Niste ciudati sau avangarda viitorului?, de Vlad Mixich, HotNews.ro)


Redactia MedLive.ro

http://medlive.hotnews.ro/televizorul-s ... ciale.html
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: SCOATETI TELEVIZOARELE DIN PRIZA !

Postby camel » Mon Apr 08, 2013 10:13 pm

camel
 
Posts: 606
Joined: Sat Jun 28, 2008 1:21 pm
Location: oradea

Re: SCOATETI TELEVIZOARELE DIN PRIZA !

Postby dora » Thu Jun 30, 2016 2:25 pm

Psih. Marius Teodor Zamfir

Copilul mic şi privitul excesiv la televizor.



Autism sau autizare?

https://saccsiv.wordpress.com/2013/12/0 ... i-20-fete/


Sunt coordonatorul unui centru pentru copiii cu autism, şi de peste 8 ani de zile lucrez cu astfel de copii. În ultimul an se întâmplă un fenomen îngrijorător. La peste 90% din cazurile de copii cu vârste cuprinse între 2-3 ani, diagnosticaţi de medicii neuropsihiatrii cu tulburări din spectrul autist, atât eu cât şi majoritatea specialiştilor din domeniu, asociem ca şi factor declanşator al acestor tulburări, vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală (calculator, telefon mobil, tabletă). Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV reprezintă în medie peste 5 ore/zi, şi în unele situaţii chiar peste 10 ore/zi. Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător[1], în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-3 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de autism.

Având în vedere experienţa acumulată în recuperarea copiilor cu autism, există diferenţe majore între copii cu autism „clasic” şi copii autizati prin vizionarea TV (cu toate că aparent toate evaluările şi testele psihologice iniţiale confirmă acelaşi diagnostic în ambele cazuri). Acest lucru se evidenţiază în cadrul procesului de recuperare.

În cazul autismului clasic recuperarea se realizează în timp, aproximativ 2-4 ani sau chiar toată viaţa, cu program de terapie individuală de minim 6-8 ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copii vor mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.

În cazul copiilor autizati de privitul excesiv la TV, recuperarea se realizează în 6-18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2-4 ore/zi şi cu procent de integrare în învăţământul de masă peste 90%. În majoritatea cazurilor neexistând alte sechele la finalizarea procesului terapeutic.

Asta deoarece, în cazul copiilor cu autism afectarea neurologică este gravă şi presupune o distrugere ireversibilă a anumitor zone ale sistemului neurologic, mai precis distrugerea legăturilor dintre neuroni (sinapse sau axoni). Majoritatea cazurilor sunt datorate intoxicaţiilor cu metale grele (mercur, aluminiu, plumb) sau de infecţi la nivelul creierului (encefalită, meningită). În cele mai multe din aceste situaţii cauza o reprezintă efectele adverse şi nedorite ale vaccinării excesive şi de la vârste foarte fragede[2], cumulat cu un sistem imunitar deficitar sau nedezvoltat corespunzător.




În cazul copiilor autizati de privitul la TV este vorba de o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psiho motrica. Deci în acest caz nu este vorba de o distrugere a legăturilor neurologice, ci de inexistenţa lor sau de o reformatare a acestor legături, datorită unei stimulări necorespunzătoare. În majoritatea timpului, copilul primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi auditive cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare[3], tactile, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce (înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult, se crează rupturi între senzaţii şi percepţii, accentuându-se tulburările din spectrul autist.

Concluzii:

Chiar din primii ani de viaţă, şi nu numai, copii au nevoie de o relaţie foarte apropiată cu părinţii şi cu ceilalţi membrii ai familiei. Au nevoie de ajutor, de îngrijire, de ghidare, de suport, de educaţie, nevoi care nu pot fi suplinite în nici un caz de televizor, calculator, tabletă, telefon, ci numai de o interacţiune directă a copilului cu persoanele şi obiectele îndrăgite. Numai astfel se pot dezvolta normal şi natural.
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Re: SCOATETI TELEVIZOARELE DIN PRIZA !

Postby dora » Mon Jan 09, 2017 9:35 am

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/dr ... index.html
AUTISM LIGHT

O categorie nouă de copii care ajung în ultima vreme la neurologie pediatrică sunt copiii cu autism light, mai precis cei care privesc mult la televizor, ei nefiind, de fapt, autişti, ci „autizaţi” de mediul în care stau, precizează medicul neurolog dr. Raluca Teleanu, şefa secţiei de Neurologie pediatrică de la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu“ din Bucureşti, într-un interviu acordat pentru cotidianul Adevărul.

Întrebată ce probleme întâlneşte în mod frecvent la copii, dr. Raluca Teleanu a răspuns că jumătate dintre consultaţiile pe care le are sunt pentru cefalee psihogenă. Este vorba despre copii cu oboseală cronică, cu un program infernal de viaţă, care acuză dureri de cap. În afară de cefalee, există, în ultima vreme, foarte multe cazuri de copii cu epilepsie, paralizii, întârziere mentală, autism sau cu sindrom hiperkinetic.



O categorie nouă sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor, dar ei nu sunt autişti, ci sunt „autizaţi” de mediul în care stau. Medicul a ţinut să lămurească ce înţelege prin privit mult la televizor:

„Privit de la o oră în sus pe zi la televizor e mult pentru un copil… Cred că sunt extrem de puţini copii care privesc doar o oră pe zi la televizor… Într-adevăr, dar sunt mulţi copii care stau şi o jumătate de zi la televizor. Mănâncă la televizor, stau pe oliţă la televizor, toată viaţa lor se petrece într-o cameră unde se află un televizor. Părinţii sunt mulţumiţi că ei sunt cuminţi. Mamele spun: Eu trebuie să gătesc, am treburile casei şi atunci îmi e uşor. Dar eu mă întreb, oare ce făcea mama cu mine prin anii `70. Şi ea gătea, şi ea avea serviciu, şi eu nu stăteam la televizor. Nu e mai puţin adevărat să societatea s-a schimbat, că trăim într-un stres mai mare, dar nu cred că trebuie să ne ascundem în spatele acestor lucruri. Trebuie să învăţăm a ne gestiona timpul şi, foarte important, să avem curajul să ne creştem copiii. Părinţii noştri erau mai curajoşi. Copiii nu vor ei să vină pe lumea asta şi atunci trebuie să ni-i asumăm.”



Ce soluţie propune medicul?

Raluca-Teleanu
Dr. Raluca Teleanu, şefa secţiei de Neurologie pediatrică de la Spitalul de Copii Victor Gomoiu din Bucureşti
„Sunt foarte radicală. Sting televizorul! Am făcut acest experiment, mai mult din curiozitatea mea ca părinte, nu ca profesionist, în cazul unor copii despre care mi-am dat seama că nu au autism. Am evaluat copilul, împreună cu colegii mei, şi le-am propus părinţilor să facem o probă, să vedem ce se întâmplă într-o lună, în care televizorul dumneavoastră s-a stricat, e o cutie neagră, nici măcar dumneavostră nu vă uitaţi. Există şi părinţi care spun dar el nu priveşte la televizor, pentru că stă pe un post de ştiri.
Nu contează. Ecranul este o atracţie pentru copil şi el receptează orice. Le propun părinţilor să se implice în schimb în viaţa copiilor, să meargă în parc, la teatru, să citească împreună, să povestească, să deseneze, să facă orice, dar nu cu mijloace audiovizuale.
Surpriza extrem de plăcută a fost că părinţii se întorc cu alţi copii, după numai o lună. Este magie, spun părinţii.
Copiii îşi doresc afecţiunea părinţilor, se deschid şi rareori se întâmplă să nu vezi un progres. În câteva luni, copiii pierduţi în lumea televizorului revin foarte frumos la realitate.
Este greu la început, dar copilul uită uşor-uşor de televizor şi este fericit că petrece timp cu părintele. Este vorba despre un timp de calitate… Eu nu prea sunt de acord cu această formulă.
De obicei, când spunem timp de calitate înseamnă ce e puţin. Sunt părinţi care spun „da, dar stau o jumătate de oră şi sunt tot al lui“. Eu cred că şi trei ori dacă ar sta şi copilul ar fi lângă el, ar fi şi mai bine. Nu putem să ne ascundem după acestă formulă modernă în care petrecem calitativ, dar cantitatea nu este. Trebuie să ne străduim atât timp liber cât avem să-l petrecem cu copilul.”
dora
 
Posts: 3689
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to CE ESTE AUTISMUL-ARTICOLE

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron