Terapia cu animale

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, admin, moderators

Terapia cu animale

Postby dora » Sun Sep 02, 2007 7:44 pm

Pasarile, un ajutor pentru copiii autisti




Un baietel din Marea Britanie a invatat primele cuvinte cu ajutorul lui Barney, papagalul familiei

Dylan Hargreaves, in varsta de patru ani, avea dificultati majore de comunicare si pana la aceasta varsta nu rostise nici macar un cuvant. Acum insa, dupa ce l-a auzit pe Barney, papagalul familiei, vorbind, poate spune: “noapte buna”, “tata”, “mama”, “buna” si “la revedere”.
Michelle, mama baietelului, povesteste cum le-a schimbat viata papagalul. Primit cadou de la sotul ei in ianuarie anul trecut, ea isi aminteste ca, inainte de a-l avea pe Barney, Dylan a mai incercat sa vorbeasca, dar din pacate nu putea articula nimic, sunetele pe care le scotea aduceau mai mult a zgomote. La scurt timp dupa ce papagalul a fost adus in casa, baiatul a inceput sa vorbeasca si, cu toate ca nu pronunta decat cuvantul “odd”/“ciudat”, mamica isi aminteste ca de data aceasta il intelegea perfect.
“Atunci cand invatam papagalul sa spuna ceva, Dylan incerca si el sa repete. Banuiesc ca-i este mai usor, deoarece pasarea rosteste cuvintele mai rar decat mine, ceea ce-l ajuta pe Dylan sa inteleaga. Acum, cand il culc, imi spune . Acest lucru inseamna enorm pentru mine”, a marturisit emotionata Michelle. Mai mult decat atat, ea ii sfatuieste pe parintii cu copii suferinzi de aceasta boala sa recurga cu incredere metoda ei, pentru ca da roade.
Doctorul Hazel Roddham, de la Universitatea din Lancashire, se declara si ea incantata de progresul micutului Dylan, pe care il pune in seama talentatului sau pedagog si considera ca nu va trece mult timp pana cand baietelul va incepe sa pronunte cuvinte mai dificile. “Copilul a luat-o ca pe o joaca si astfel a invatat mai repede. Este ceva absolut firesc, atunci cand faci cu placere un lucru sunt mult mai multe sanse sa-ti iasa bine. Este clar ca papagalul i-a atras atentia. Cazul este unul inedit si sunt sigura ca de acum inainte Dylan isi va imbunatati si mai mult capacitatile de vorbire”, spune Roddham.
Michelle este sigura ca urmatorul cuvant al fiului ei va fi Barney, deoarece Dylan iubeste foarte mult papagalul. “Barney face acum parte din familie, nu stiu ce ne-am face fara el”, incheie ea.

Articol scris de Dana Tudor


http://www.revistafelicia.ro/da_Pasaril ... 002303.htm
Last edited by dora on Wed Dec 07, 2011 2:37 pm, edited 1 time in total.
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Oct 01, 2007 5:22 pm

Medici cu blana si patru picioareVictor Borza
--------------------------------------------------------------------------------

Aparut in editia din 22 Septembrie 2006
Copiii autisti, cei dependenti de droguri sau batrinii traumatizati fizic sint vindecati de cai, delfini si ciini. Importata din Vest, zooterapia cistiga teren si in Romania.


„Acum un an, am avut o tinara, de 16 ani, cu autism, care se izola si nu vorbea cu nimeni. Dupa citeva intilniri cu un ciine dresat pentru zooterapie, s-a atasat de el, iar apoi s-a imprietenit si cu instructoarea. Acum este o persoana matura, joviala si expansiva“, povesteste psihoterapeutul Ioana Coja. Este doar unul dintre cazurile in care animale, precum caii, ciinii sau delfinii, readuc pe „linia de plutire“ persoane cu afectiuni organice sau psihice.

Transfer de sentimente

„Zooterapia pleaca de la schimbul de afectiune“, spune Ioana Tomescu, director la fundatia „Vier Pfoten Romania“. Este important ca pacientii sa lege o prietenie cu un animal echilibrat si sociabil, pentru ca aceasta stare va fi indusa si in mintea lor. „Am tratat un copil agresiv care, la inceput, lovea intruna ciinele. Dar animalul raminea calm, asa ca cel mic a renuntat la comportamentul violent“, povesteste Ioana Coja. Mai departe, copilul a transferat ceea ce a invatat din contactul cu animalul si in relatiile cu semenii sai, devenind mai intelegator si mai calm.

Echitatia vindeca timiditatea

Sorin Goia, fondatorul Centrului de Calarie „Gala“ din comuna Floresti (Cluj), isi aminteste cum a descoperit absolut intimplator terapia asistata de cai. „Acum sase ani, medicul mi-a trimis un copil de zece ani cu disfunctie de crestere. Scheletul se dezvolta prea lent si nu mai suporta masa corporala. Dupa mai multe sedinte de echitatie, am fost surprins sa vad ca reincepuse sa se dezvolte normal, lucru care ne-a surprins si pe mine, si pe parinti“, povesteste Goia. Centrul sau este vizitat de copiii cu deficiente neuromotorii de la Scoala Speciala „Transilvania“ din comuna Baciu, aflata in vecinatate. „Prin calarit, acesti copii isi imbunatatesc simtul echilibrului, frecventa cardiaca si reusesc sa-si relaxeze muschii deveniti rigizi“, afirma kinetoterapeutul Dragos Maniu. La aceasta se adauga efectul psihologic. „Un om imobilizat in scaunul cu rotile simte o diferenta enorma o data ce este pus in sa. El se uita acum de deasupra: simte ca este un invingator“, spune Sorin Goia.

Terapia asistata de animale se foloseste cu succes in cazul toxicomanilor sau al batrinilor care sufera de singuratate. Totusi, in Romania, cei care se bucura de avantajele zooterapiei sint mai ales cei mici. „Am tratat un copil diagnosticat cu hiperactivitate. Cerea tot timpul atentie si avea o slaba toleranta la frustrare. La prima intilnire, a fugit de ciine. Pas cu pas, a devenit curios si a inceput sa-i dea atentie, pina cind s-au imprietenit de minune“, isi aminteste Ioana Tomescu. Dupa sase luni, baiatul devenise mult mai calm. Desi cerea in continuare atentie, nu o mai facea la modul agresiv, ci sub forma unei cereri de afectiune si de protectie.

Terapeuti oceanici

Delfinii sint profesori la fel de buni in educatia afectiva a copiilor autisti. „In delfinoterapie, atingerea este cea mai importanta. Copilul autist este asezat intr-un mediu lichid, ceea ce este o revelatie pentru el.

Bun, dar scump

Noul mediu il ajuta sa sparga crusta prin care era izolat de lume si sa comunice altfel, prin pipait“, explica etologul Mihai Iosif-Mihai, de la Universitatea „Ovidius“ din Constanta. El mai spune ca acest tip de terapie nu se practica la delfinariul din Constanta, pentru ca ar fi destul de costisitoare. Fapt care nu este valabil si pentru tratamentul prin echitatie, care costa 25 RON pentru o jumatate de ora. Cit priveste terapia asistata de ciini, ea este realizata actualmente de voluntari.

Chiar daca zooterapia este inca la inceput, psihologii romani sint din ce in ce mai deschisi spre aceasta modalitate de vindecare a sufletului, dar avertizeaza ca acest tratament nu rezolva orice problema psihica.

Ginduri pozitive la Moscova

Zooterapia a ajutat anul trecut 35 de copii care isi pierdusera parintii in asediul terorist de la scoala din Beslan. Fundatia pentru Copii din Rusia a organizat excursii de doua saptamini care au inclus sedinte de calarie si o vizita la gradina zoologica din Moscova. Cei mici s-au bucurat, ca orice alti copii, la vederea cangurilor, a elefantilor si a focilor. Scopul actiunii

este de a-i ajuta sa inlocuiasca amintirile triste cu ginduri pozitive indreptate spre viitor.

Efectele logopedice ale calariei

Terapia asistata de cai poate fi de ajutor in recuperea dupa accidente grave. „La centrul de calarie a venit o femeie americana de 60 de ani, care trecuse printr-o coma si avusese un accident vascular. Dupa mai putin de un an, a capatat pofta de viata, a reinvatat sa-si mentina echilibrul, sa prinda si sa arunce obiecte, in conditiile in care suferise de o semipareza. Calaria a avut si un efect logopedic. Incepuse sa vorbeasca mai bine, pentru ca ii facea placere sa vorbeasca despre aceste experiente“, spune Sorin Goia, instructor de echitatie.


http://www.cotidianul.ro/index.php?id=4 ... b986339643
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Jan 26, 2008 9:38 pm

Autismul şi joaca de-a călăria
22/01/2008 de Jurnalul National

Hipocrate, părintele medicinei, afirma că răniţii din războaie se însănătoşesc mai repede dacă merg călare. “Călăria acţionează deopotrivă la nivel fizic, prin tonifierea muşchilor, dar şi la nivel psihic, prin redarea echilibrului mental. De asemenea, beneficiază de această terapie persoanele melancolice, pentru că atunci când merge călare omul scapă de gândurile negre”, mai spunea Hipocrate.



Hipoterapia sau călăria terapeutică a fost recunoscută ca metodă de tratament de Asociaţia germană de fizioterapie (Deutsche Verband fur Physiotherapie). Călăria terapeutică vizează îmbunătăţirea echilibrului, creşterea forţei musculare, creşterea mobilităţii articulare, dar şi stimularea încrederii în sine.



Metodă de recuperare

În esenţă, hipoterapia este o formă de educaţie fizică terapeutică, în care calul este instrumentul folosit pentru redobândirea capacităţilor neuromotorii şi psihice. Din acest motiv, specialiştii germani recomandă această metodă de recuperare în tratamentul autismului, al paraliziilor cerebrale la copii, în proble­me ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze), în recuperarea postinfarct, dar şi în terapia nevrozelor, a oboselii cronice. Pentru copii, călăria este o joacă. Sincronizarea dintre mişcările copilului şi cele ale animalului contribuie la normalizarea tonusului muscular, la recăpătarea mobilităţii şi la corectarea problemelor coloanei vertebrale.

Copiii autişti au tulburări de dezvoltare intelectuală, nu au încredere în sine, se tem de ceilalţi, trăiesc într-un spaţiu şi timp cunoscute doar de ei. Tratamentul acestei tulburări vizează reducerea acestor simptome. După şe­dinţele săptămânale de călărie se obser­vă îmbunătăţirea capacităţii copilului de a relaţiona cu ceilalţi, de a stabili relaţii cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Copilul au­tist îşi face din cal un prieten cu care co­munică prin limbajul gesturilor şi învaţă să se adap­teze la spa­ţiul şi timpul real.
http://sanatate.jurnalul.ro/articole/11 ... laria.html
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Wed Feb 20, 2008 2:15 pm

Buna ziua, va scriu in numele unui grup de oameni inimosi, care se ocupa de un an si mai bine cu un proiect extraordinar: zooterapie pentru copii cu dizabilitati din Bucuresti.


De trei ori pe saptamana, acesti oameni isi duc propriii caini pe la toate casele de copii si batrani din Bucuresti, in incercarea de a aduce un zambet pe buze si o clipa de fericire.



"Guru"-ul acestui grup este domnul Florin Irimiea, cunoscut tuturor iubitorilor de caini din Romania, prin nenumaratele proiecte pe care le-a desfasurat de-a lungul anilor pentru aceste minunate patrupede si, de asemenea, prin activitatea


lui de exceptie, ca presedinte al Asociatiei Chinologice din Romania.
La centrul "Aurora", de pilda, sunt multi copii care au sindromul Down, autism si retard mintal.

Prietenia lor cu acesti caini comunitari e extraordinara, comportamentul si starea lor psihica s-au schimbat foarte mult in ultimele sase luni, ii vad zambind, sunt fericiti, unii dintre ei au inceput sa comunice cu cei din jur, terapia cu catei ii ajuta sa se exteriorizeze.

Nu mai sunt agitati. Acest proiect a continuat, pentru ca domnul Irimiea, o persoana cu un suflet extraordinar si o iubire fara margini, atat pentru copii (are doi ai lui), cat si pentru caini (aici e ceva mai bogat, are 5 caini in curte si inca cativa in casa) a continuat sa-si urce patrupedele in masina persoala, de trei ori pe saptamana, si sa colinde asa Bucurestiul, pentru ca toti aceia care au beneficiat de acest tratament pana acum sa nu intrerupa programul pentru a nu-si periclita sansele de vindecare.



Din pacate, in acest moment, sansele ca proiectul sa continue sunt minime, si asta, deoarece masina personala a domnului Irimiea, un Ford Escort vechi de 15 ani, nu mai poate sa faca fata greutatii pasagerilor sai si nici traficului infernal din Bucuresti. Iar fara masina, nici antrenorul si nici cainii nu se mai pot deplasa catre prietenii lor bolnavi din centrele speciale..

.
Sunt o iubitoare a cainilor si am lucrat impreuna cu d-l Irimiea in organizarea nenumaratelor expozitii chinologice care au avut loc la Bucuresti, inca de la 19 ani. Au trecut 10 ani de atunci si stiu ca eforturile lui nu s-au oprit niciodata... Iubeste cainii si stie ca ei pot iubi la randul lor. Si mai presus de toate, stie foarte bine ca iubirea pe care ti-o daruieste un caine, fie el maidanez sau rasa pura cu pedigree, vindeca boli. Iar stiinta dansului a facut minuni pana acum.
Pentru ca acest proiect sa nu reprezinte o initiativa izolata, este nevoie de o implicare larga a societatii civile si nu numai. Toate costurile pentru intretinerea si pregatirea cainilor, dar si a antrenorilor, sunt suportate deocamdata numai de fundatia mentionata. Banii provin din donatii internationale. Fundatia incurajeaza pregatirea si dresajul cainilor comunitari, pentru a deveni capabili sa ofere ajutor si programe terapeutice cat mai multor categorii de oameni.
http://www.formula-as.ro/2007/797/din-l ... ajuta-8894
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby vali » Tue Mar 11, 2008 11:31 pm

Pisicile va pot salva

Stiati ca pisicile simt energia nociva si se asaza pe acele noduri, pentru ca au puterea de a le echilibra.
Omul, insa, nu trebuie sa se aseze acolo unde ii place pisicii sa stea. Ele se asaza si pe acele portiuni ale corpului uman unde simt un organ bolnav. Daca stapanul le scarpina intre urechi, incep sa toarca, iar vibratia de 4 - 16 Hz influenteaza sistemul imunitar, intarindu-l. In urma experimentelor efectuate, s-a constatat ca terapia cu feline are rezultate extraordinare in reglarea tensiunii arteriale, armonizarea sistemului nervos, inlaturarea durerilor cauzate de migrene, reumatism, ulcer. Pisicile persane sunt recomandate pentru neurastenie, insomnie, probleme osoase si de articulatii. Cele cu parul scurt si moale trateaza bolile de rinichi, ficat, gastrite si colite. Motanii de orice rasa trateaza artrozele, pentru ca torc mai vartos decat pisicile.
Ati observat ca de cate ori va doare capul pisica se pune chiar langa capul dvs pe perna si toarce si toarce pana atipiti si va treziti peste un timp total recuperat?? Sau va doare stomacul, pisica imediat se aseaza pe abdomenul dvs si incepe sa toarca, recuperarea fiind garantata. :))
Deci daca inca nu aveti pisici.. va recomand sa va luati unul. Si daca nu stiti de unde sa va luati o pisica, acordati-va 1 ora de plimbare prin oras si sigur va va veni ea in cale... :)) (va spun din proprie experienta..:)) )

Sunt documentate cazuri in medicina corporatista, precum si in medicina holistica, in care prezenta pisicii sau apropierea ei de partile bolnave ale corpului, a ajutat inclusiv la cicatrizarea ranilor, fara medicamente, a ajutat la recuperarea postoperatorie, si a "acordat" pe tot parcursul recuperarii "asistenta" sufleteasca pacientilor, contribuind astfel prin senzatia generala de bine, la recuperarea mai rapida.

La noi in Romania este inca la inceput afacerea, dar in occident se foloseste deja cu succes terapia prin prietenia cu animalele de companie, inclusiv pentru ameliorarea starii de nevrozitate a pacientilor cu probleme psihice disociative, si a copiilor cu probleme de autism. Un prim centru de acest gen in Romania, se afla in Satu Mare, in str. Corvinilor.

http://numaipisici.blogspot.com/2008_01_14_archive.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby tothgaby_7 » Wed Mar 12, 2008 9:36 pm

nu de mult a fost o emisiune pe discoveri, in care se relata prietenia unui copil autist cu un ciobanesc german ,copilul fiind hiperkinetic.
legatura dintre caine si copil fiind foarte strinsa,(la propriu) , in modul in care copilul nu putea alerga liber fiind prins de lesa cainelui.
dupa un anumit timp devin nedespartiti (fara lesa).
Declaratile parintilor sunt cit se pote de graitoare-"putem intra intr-un Mc Donalds fara sa atragem atentia tuturor"!
Nu stiu citi dintre noi au transpirat stind la coada cu copilul de mina,si cineva din spate sa spuna "ce copil needucat"
Pentru fiecare copil autist exista un anume animal care i-l linisteste, important sa gasim acel animal !!!
Mult succes !
tothgaby_7
 
Posts: 13
Joined: Thu Feb 21, 2008 3:35 pm

Postby victor_chitic » Tue Jul 08, 2008 1:35 pm

Asociatia Romana de Terapii si Activitati Asistate de Animale initiaza la "Riding Club Bucuresti"(Baneasa) un program de hipoterapie. Programul se adreseaza in special copiilor cu dizabilitati sau tulburari psiho-motorii, dar si adultilor.
Mai multe detalii la:
http://hipoterapie.blogspot.com/
Contact: Victor Chitic - 0721.20.80.89
victor_chitic
 
Posts: 3
Joined: Mon Jul 07, 2008 12:24 am

Postby vali » Tue Jul 08, 2008 10:19 pm

Pisica mă tratează de depresie
08/07/2008de Andrada Floria Le vedem la petshop sau pe stradă, zgribulite de frig. Ne îndrăgostim pe loc de ele şi le luăm acasă. Avem grijă de ele, le hrănim, ne jucăm cu ele şi, în scurt timp, animalele de companie ajung să facă parte din familia noastră şi nu ne mai putem imagina cum ar fi viaţa fără căţelul, pisica sau papagalul nostru. Se spune despre pisici că au capacitatea de a capta energiile negative din casă şi de a emana energie pozitivă. Iar despre cîini, că ne sînt fideli toată viaţa. Dar sănătatea noastră are de cîştigat de pe urma animalelor de companie? Ne răspund la această întrebare medicii veterinari Cristian Bădineci şi Cristian Enciu de la clinica veterinară Crystal Vet.

"O dată cu adoptarea unui animal de companie, viaţa noastră se poate schimba aproape complet. Am întîlnit oameni alcoolici care, după ce şi-au luat un căţel sau o pisică, au început să bea din ce în ce mai puţin şi să devină mai responsabili. Am văzut, de asemenea, bărbaţi lipsiţi de sentimente şi introvertiţi care, după ce familia a adoptat o pisică, au devenit mai afectuoşi şi mai comunicativi", dezvăluie specialiştii.


Adio gîndurilor negative!
O serie de studii realizate în Statele Unite ale Americii arată că persoanele cu o formă uşoară de depresie, care adoptă un animal de companie, de preferat un căţel sau o pisică, prezintă o calmare vizibilă a simptomelor depresive. "Acest lucru se poate explica prin faptul că animalele de companie ne distrag atenţia de la gîndurile negative. Trebuie să scoatem cîinele la plimbare, să hrănim pisica, să o mîngîiem, să o ducem la veterinar... Şi astfel avem o preocupare extrem de plăcută, care ne uşurează simptomele stărilor depresive. Ba mai mult, animalele de companie răspund tuturor eforturilor noastre cu foarte multă dragoste. Ceea ce ne îmbunătăţeşte imediat starea de spirit", explică specialiştii noştri. Însă nu doar pisicile şi cîinii ne alină stările depresive. Putem să adoptăm şi un hamster, un papagal, un porcuşor de Guineea sau un iepuraş, dacă simţim că ni se potrivesc mai bine.

TERAPIE. Un psiholog din New York, Boris Levinson, a fost primul care a utilizat în schemele sale de tratament terapia cu animale. În 1962, Levinson trata un băieţel cu tulburări comportamentale, introvertit şi instabil din punct de vedere emoţional. Multă vreme, tratamentul nu şi-a făcut efectul. Pînă în momentul cînd Levinson i-a spus copilului să vină la şedinţele de terapie împreună cu animalul lui de companie.

http://www.sanatate.jurnalul.ro/articol ... resie.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

Postby vali » Tue Jul 08, 2008 10:33 pm

Rolul terapeutic al pisicilor
Liliana Tudoroiu
Intr-o lume in care gijile si graba cotidiana ne fac sa trecem cu vederea multe aspecte importante ale vietii din jurul nostru, animalele de companie ne ofera posibilitatea unei activitati zilnice in care rutina nu se poate instala. Desi oamenii nu isi dau seama, de cele mai multe ori prezenta unui animal de companie se dovedeste a fi benefica, ajutandu-ne din punct de vedere emotional, psihologic si social.

Fie ca se afla in mijlocul unei familii, fie ca traiesc in colonii pe strazile oraselor, pisicile reusesc intotdeuna sa stabileasca in jurul lor dialogul, comunicarea intre oameni. Cu siguranta ati observat ca pisicile sunt foarte des intalnite si in apropierea spitalelor sau a clinicilor, unde atat personalul medical, cat si pacientii le ofera hrana si le ingrijesc. Acesta nu este pur si simplu un lucru intamplator, datorat nevoii de a se hrani a pisicutelor, asa cum am fi tentati sa afirmam.

Desi regulamentele de ordine interioara interzic prezenta animalelor in incinta spitalelor, multi doctori au trecut cu vederea aceste reguli atunci cand cercetarile au scos la iveala faptul ca micile si simpaticele animalute nu sunt numai niste excelenti companioni, dar totodata ne pot ajuta in tratarea si vindecarea diferitelor boli, chiar si atunci cand medicina traditionala da gres.

Psihologul Boris Levinson, specialist in tratarea bolilor psihice la copii, este printre primii medici care au observat efectele benefice ale terapiei cu ajutorul animalelor de companie. In mod normal, Levinson nu accepta ca Jingles, cainele sau, sa participe la consultatiile pe care le oferea, dar intr-o zi acesta s-a "strecurat" in cabinetul sau. In acea zi, medicul trebuia sa intalneasca parintii unui copil autist. Era ultima sedinta si urma ca baietelul sa fie internat intr-o clinica de specialitate. Pe toata durata consultatiei, copilul nu a spus nimic, decat spre sfarsit, cand doctorul discuta cu parintii despre modalitatea in care se va face internarea. Acel copil, care fusese tacut pentru o perioada atat de lunga de timp, a intrebat daca va veni si cainele acolo.

Din acel moment, Jingles a fost nelipsit de la consultatii. Cand Boris Levinson a facut publice rezultatele experimentului sau, a fost ridiculizat la scena deschisa de catre colegii sai, care nu au rezistat sa-l intrebe daca nu cumva i-a oferit si un salariu cainelui sau pentru munca depusa...

Aceasta moda a folosirii animalelor de companie ca factori terapeutici ajutatori s-a raspandit cu repeziciune in Statele Unite, iar apoi in Europa. Cainii au fost primele animale folosite in astfel de terapii, dar acum si pisicile sunt folosite deseori in tratamentul batranilor si in tratamente psihiatrice.

In Franta, in cadrul spitalului Paul-Giraud, pisicile au devenit asistenti medicali de necontestat, sub supravegherea atenta si dragastoasa a personalului medical. "Imi plac mai mult pisicile decat cainii. Cainii sunt cei pe care ii adoptam noi, dar noi suntem la randul nostru adoptati de catre pisici", marturisea un pacient in varsta de 58 de ani, internat intr-o clinica de specialitate de peste 22 de ani. Multumita ingrijirii atente a personalului medical si mai ales datorita pisicutelor care traiau in incinta spitalului, el a fost repus pe picioare si adus la realitate.

Prezenta unei pisici in cadrul terapiilor il ajuta pe pacientul respectiv sa fie mai putin anxios, ii transmite o stare de calm si liniste interioara. Totodata, este foarte bine cunoscut faptul ca pisicile simt cand un om este bolnav si sunt factori ai determinarii energiei negative.

Numeroase studii au demonstrat si faptul ca animalele sunt capabile sa inteleaga sentimentele copiilor si se pot adapta perfect acestora. In cazul copiilor cu probleme de dezvoltare sau emotionale, acestia gasesc in animalul lor de companie un prieten bun, pe care il iubesc si de al carui suport au nevoie. Tot animalele, de data aceasta cele cu handicap fizic, sunt cele care ii ajuta pe oamenii cu acest tip de handicap sa treaca peste problemele lor de adaptare si le dau puterea de a spera si vointa de a trai, avand ca suport ideea: "Daca acest animal poate trai, atunci pot si eu." Ne ofera adevarate lectii de vointa si de supravietuire, ne dau incredere in noi, in fortele noastre, ne dau putere sa trecem peste momentele grele.

Prezenta unei pisici in viata noastra ne face sa fim mai deschisi fata de lumea exterioara si mai sensibili, optimisti. Oricine stie cat de placut este atunci cand, intorcandu-te de la serviciu, cocheta pisicuta iti iese in intampinare, ti se strecoara printre picioare, parca urandu-ti "Bine ai venit". Sau cat de relaxant este sa-i mangai blanita pufoasa si sa-i auzi torsul, aproape imperceptibil uneori, seara, in fata televizorului.

Cu ajutorul lor, uitam de stresul unei zile de munca si de oboseala, simtindu-ne relaxati, si dobandim un tonus afectiv pozitiv. Se transforma in mici bufoni, ne atrag in jocul lor, un joc deconectant, plin de viata, ce are ca rezultat rasul binefacator. Ne sunt prieteni neconditionati. Nu sunt cicalitoare si nu te plictisesc vorbindu-ti despre lucruri care nu te intereseaza.

De multe ori, atunci cand suntem tristi si singuri, primul lucru pe care il facem este sa imbratisam dragalasa pisica si sa-i spunem tot ce avem pe suflet. Sunt foarte buni confidenti, intotdeauna dispusi sa-si asculte stapanul cu rabdare si fara a-l mustra. Uneori, toate sfaturile din lume nu pot echivala mangairea unui nasuc umed lipit de obrazul nostru. Ele ne fac sa ne simtim importanti, amintindu-ne in fiecare clipa ca depind de noi. Nu ne cer nimic in schimb, doar o mangaiere, atentie si multa dragoste.

Intre noi si micutii nostri terapeuti are loc un mod diferit de comunicare, mai profund si mai sensibil. Familiile care au adoptat o pisicuta au declarat ca toti membrii ei au fost mai veseli si au comunicat mai bine decat inainte. Au un deosebit rol in formarea caracterului si a personalitatii copiilor, invatandu-i sa fie responsabili si independenti. Prezenta unui animal de companie are valoarea unui echilibru pentru copiii timizi, acestia simtind nevoia de a se confesa si de a fi intelesi si aprobati. De la animalul lor primesc afectiune si intelegere, invatand la randul lor sa ofere altora aceste sentimente. Sunt aproape de sufletul batranilor, alinandu-le povara anilor si a singuratatii...
http://www.eva.ro/casa-si-familie/anima ... -5939.html
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
vali
 
Posts: 399
Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am

articol din revista felicia despre hipoterapie

Postby caty » Fri Aug 08, 2008 7:23 pm

caty
 
Posts: 44
Joined: Thu Apr 20, 2006 6:37 pm
Location: bucuresti

Postby dora » Mon Jun 15, 2009 5:52 am

Mircea, câinii sunt de mare folos copiilor autisti
90 vizualizari


Puterea vindecătoare a câinilor asupra copiilor autisti este o modalitate nouă de tratament, folosită cu succes de americani. Câinii îmbunătăţesc calitatea vieţii unui copil autist, îi sporesc independenţa si securitatea


Când am început să caut cazuri de vindecare a bolilor cu ajutorul câinilor stiam deja cât de mult poate contribui la recuperare, în convalescenţă, prezenţa unui câine.

În urma căutărilor însă, am aflat cât de mult poate ajuta un câine copiii autisti si familiile lor. Ca argument, cercetătorii americani aduc, printre altele, mărturia unei persoane din Kentucky care susţine afirmaţiile de mai sus. Aceasta a observat cum propriul câine, un Rottweiler, interacţionează cu băieţelul său autist în vârstă de numai 12 ani. Mama povesteste că patrupedul, ca o umbră, nu se dezlipeste de fiul ei.

Un ajutor si acasă, si pe stradă

Îl însoţeste la scoală, îl asteaptă dacă se opreste din drum, iar la întoarcerea acasă îl scuteste să care diverse lucruri. În general, are un comportament grijuliu faţă de copil. Asta nu înseamnă că cei doi sunt lăsaţi singuri pe stradă. O persoană din familie se află în preajmă permanent, dar numeni nu ţine copilul de mână ori căţelul în lesă. Lasă câinele să conducă băiatul, să-l orienteze. Acesta este un mod în care câinele ajută copilul si familia lui.
O altă treabă pe care acesta este capabil s-o execute fără probleme este supravegherea pustiului în casă. Jocurile pe calculator ori video îi fac mult rău copilului autist. Când a luat pentru prima oară contact cu acestea, a pierdut conexiunea cu realitatea si a început să ţipe, să strige, să arunce cu diverse obiecte. Se putea răni ori puteau fi răniţi cei din apropierea sa. Prin urmare, mama a hotărât că pustiul trebuie ţinut departe de video-jocuri. Dar cum să respecte el regula, când fratele său mai mic (copil sănătos) are voie să se joace pe calculator? A antrenat câinele să vină să-i atragă atenţia dacă pustiul său autist ia în mână maneta jocului. Metoda a funcţionat, iar câinele îsi făcea sârguincios datoria. Întruna din zile, când mama era ocupată cu diverse treburi în casă, a auzit usa de la intrare trântindu-se cu zgomot. Oarecum speriată, a mers să vadă despre ce era vorba si a descoperit cu surpriză că, în spatele usii închise, afară, se afla câinele. El s-a uitat cu hotărâre la stăpână si a tâsnit înapoi în casă, cu ţintă precisă: camera copiilor. Stăpâna l-a urmat si a înţeles că fiul său autist, enervat că nu poate păcăli atenţia câinelui, îl îndepărtase cum se pricepuse el mai bine. Adică l-a dat afară din casă. Acum luase deja telecomanda jocului în mână, fericit că scăpase de supraveghere, numai că patrupedul a avut suficientă prezenţă de spirit să revină rapid la obiectiv, iar mama a oprit la timp dezastrul.

Ajută la comunicare

O altă poveste cu un câine care ajută un copil autist vine de la o familie cu o fetiţă de patru ani. Copila, până la acea vârstă, nu reusea să vorbească, în ciuda tuturor eforturilor făcute de părinţi. Doctorii au sfătuit familia să-si ia un câine. Au optat pentru un Maltez. Nu după mult timp, mama si-a surprins fetiţa vorbind cu câinele. Surpriza a fost mare. Nu scotea o vorbă în prezenţa părinţilor, în schimb vorbea zilnic cu noua sa “jucărie”. Acum rosteste bine multe cuvinte si pare să recupereze rapid întârzierea în vorbire. Descoperitorul acestui concept, Bonnie Bergin, de la University of Canin Studies, susţine că rezultatele benefice ale contactului dintre câine si copil sunt indubitabile. Fără a avea o explicaţie stiinţifică laborioasă, a constatat că autistii se simt mai confortabil în prezenţa unui câine, faţă de cea a unui adult. Pentru părinţi e simplu, spune el, trebuie să “ataseze” cumva câinele de copil, apoi copiii reacţionează singuri. Câinii păstrează mintea acestor copii mai ancorată în realitate.
În SUA există servicii naţionale specializate de antrenare a câinilor în raport cu copiii bolnavi. Mai precis, patrupedele sunt învăţaţe să prevină incidente precum fuga unui copil autist pe stradă, ori părăsirea clasei în timpul orelor de curs fără permisiune sau supravegherea unui adult. De asemenea, câinii sunt educaţi să solicite ajutorul unui om matur si responsabil atunci când se întâmplă ceva neprevăzut cu copilul. Câinii îmbunătăţesc calitatea vieţii unui copil autist, îi sporesc independenţa si securitatea. Cele prezentate dovedesc încă o dată ce fiinţe minunate si utile sunt câinii.

Articol scris de Alina Mitu

http://www.revistafelicia.ro/da_animale ... 005961.htm
dora
 
Posts: 3780
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby stepacro » Thu Oct 01, 2009 11:53 pm

Acum 3 ani am avut marele noroc de a incepe si urma in jur de 100 de ore de zooterapie...Mde, era si este visul meu ca si specialist si ca si mare iubitor de animale...
Cu o extraordinara satisfactie am constatat ca se foloseau aceleasi metode de educatie canina si subliniez asta pentru a face diferenta dintre ea si simplul dresaj ... categoric o parte semnificativa cognitiv-comportamnetala....un vis frumos cum se comportau cainii, unii dintre ei aflati chiar la varste foarte fragede....eu am mers cu un Boxer de 3 luni, suficient de agitat si pornit pe joaca....in mai putin de o ora invatase sa execute Sezi...extraordinar...
Din nefericire, nici macar aici, pe continentul american, profesia de zooterapeut nu este una foarte des intalnita. Nici macar nu intra in nomenclatorul de meserii. Insa niste oamnei tare destepti au infiintat un sistem in care se intampla urmatoarea treaba: cainele tau de acasa (desigur, testat in prealabil) isi petrece in medie 8 ore singur in apartament....Noi venim, il luam, il plimbam, ii dam de mancare si-l ducem pe la diversi clienti...rezultate extraordinare s-au inregistrat (stiintific!!!) la persoanele in vartsa... la copiii para sau tetraplegici....la cei cu dificultati de invatare....la copiii hiperactivi...
In ceea ce priveste autismul, desigur au existat incercari; poate si reusite...exista insa un mare impediment, si anume crizele de furie, unde doar un singur specialist care sa controleze in primul rand animalul si apoi copilul este mai dificil....

Pentru cine este interesat pot pune la dispozitie pictograme legate de zooterapia canina si de asemenea pot ajuta in ceea ce priveste educatia animalului...Eu am acasa un mascul de chinchilla pe care am inceput sa-l antrenez....ar putea, de exemplu, sa aduca cuburile cu care copilul sa construiasca ulterior...Sunt idei extrem de interesante la indemana tuturor...pana ajungem la delfini...
Always let your conscience be your guide...
stepacro
 
Posts: 124
Joined: Tue Sep 08, 2009 4:19 am
Location: Montreal

Postby lumealuiteo » Fri Oct 02, 2009 12:32 pm

Buna ziua,

Despre papagali ce stiti sa-mi spuneti ca si companie pentru copiii cu autism?

Locuim la bloc si este exclus sa ne luam un caine sau chiar si o pisica ...

Multumesc!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Postby gamara » Fri Oct 02, 2009 8:42 pm

Cred ca terapia cu delfini poate fi benefica, din pacate nu este accesibila, dar lucruri frumoase am auzit de la parintii care si-au dus copii la hergheliile de caii (camel aici ar putea povesti mai multe si sunt convins ca si alti parinti).
Noi ne-am gandit foarte mult sa-i cumparam lui Rares un catel din rasa Golden Retreiver; Rares nu a avut niciodata crize de furie asupra altora, el era autoagresiv, insa aveam un alt impediment: nu-l interesau cainii. Bunicii la care merge in fiecare duminica, la sat, au in curte 4 caini si 12 pisici,pe care Rares ii ignora complet, desi erau jucausi si se gudurau pe langa el si incercau sa alerge si sa se joace cu el. Rares avea,si are in continuare o fascinatie iesita din comun pentru pasari, incepand de la porumbei la gaini, cocosi, curcani si alte zburatoare din curta bunicilor, nici nu va pot descrie in cuvinte bucuria lui cand e in mijlocul lor si generalizarile frumoase pe care le face acolo (poate o sa fac odata un filmulet); pornind de la atractia lui pentru pasari am decis sa-i luam una: un papagal,o nimfa foarta frumoasa.Nu o sa regretam niciodata alegerea facuta, deoarece una dintre primele cereri spontane din 2 cuvinte a lui Rares a fost "Zboara ! Coco". Acum au ajuns sa se bazaie unul pe altul. Coco e liber in majoritatea timpului si deabia asteapta sa-i zica Rares "Zboara ! Coco" si sa il fugareasca de colo colo, iar Rares e in al 9-lea cer cand il vede zburand.
Ce-i drept in ultimile luni s-a vazut o schimbare in comportamentul lui si vis a vis de caini, de cand a aparut in curtea bunicilor o corcitura mica de terier cu altceva, care e ca o "raie", se tine scai de sufletul omului si sunt slabe sansa sa poti scapa de el, asa ca viziteaza impreuna cu Rares curtea cu oratanii si nu-l slabeste nici o clipa, de multe ori il incurca pentru ca-i sta numai in picioare si se impiedica de el si in cazurile alea, Rares face o chestie draguta :D il ridica de labutele din fata si il plimba in 2 labe cu el sa adune gainile , cocosii si curcanii dintr-o parte in alta. Incep sa ma gandesc iar serios sa-i luam si un catel....desi ....steparco, daca iti iese antrenamentul cu chinchilla sa-mi spui ca suna bine si pe cuvant ca m-ar tenta ca sunt frumosi si as putea probabil sa o conving mai usor pe sotia mea sa luam unul, la caini are argumentul: are 4 la bunici (si daca imi spui si cum il pot invata sa nu roada tot ce ii sta in cale).
gamara
 
Posts: 127
Joined: Tue Jan 01, 2008 8:53 am
Location: Timisoara

Postby lumealuiteo » Fri Oct 02, 2009 10:10 pm

"gamara", vag imi aduceam aminte ca la voi am vazut papagal in casa ...

Nici Teo nu are atractie spre caini si pisici (pe care le vede in curtea bunicilor); mergand la "acvariu" (un magazin la care se vand si pesti si pasari) a fost interesat de papagali.

Dilema este acum: sa-i luam unul sau 2 (pereche)? Cunoscatorii zic ca trebuie luati 2, pereche, unul singur se plictiseste ... uneori chiar "de moarte" (la propriu).

Cand sunteti plecati de acasa, cate zile poate ramane singur (cu hrana si apa, bineinteles)?

Multumesc!
lumealuiteo
 
Posts: 54
Joined: Tue Mar 17, 2009 2:46 pm

Next

Return to TERAPII

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest