Being MySelf

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, admin, moderators

Being MySelf

Postby dora » Mon Feb 14, 2011 2:17 pm

Being MySelf - Terapie Holistica Intensiva Timpurie pentru Copilul cu Autism si Familia Sa


Echipa Being Myself- de la stanga la dreapta Geta, Adina, Silivia, Lavinia, Oana, Iulia, Marinela si in miloc jos- Elena

Being MySelf. Terapie Holistica Timpurie Intensiva pentru Copilul cu autism si Familia Sa




Incepand cu anul 2009 am initiat acest concept, aprofundand dimensiunile clinice ale teoriei atasamentului. Autismul se manifesta in esenta printr-o incapacitate de a initia sau forma o relatie adecvata cu o alta persoana. Astfel am presupus ca formarea relatiei psihoterapeutice si intelegerea a ceea ce ne transmite copilul cu autism prin comportamentul sau sunt punctele de legatura intre el si lume. Pentru copiii cu autism care s-au nascut cu dificultati in a stabili relatii de atasament sigure, psihoterapia poate recrea o matrice interactiva a atasamentului in care sinele copilului cu autism sa fie vindecat (Wallon H. 2007).


Terapia Being Myself are ca scop central formarea unitatii sinelui copilului cu autism. Interventia intensiva are la baza principiul holistic conform caruia "intregul este mai mult decat suma partilor". Astfel interventia se adreseaza tuturor membrilor familiei si luand in considerare toate aspectele psihologice interne si externe ale copilului si familiei. Punctul central al terapiei il constituie indentificarea abilitatilor innascute ale copilului si resursele pe care parintii le detin, astfel incat sa poata contribui pozitiv la procesul terapeutic.

Formarea sinelui copilului cu autism este un proces de durata, ireversibil.


Autismul este o afecţiune care are un impact profund asupra întregii familii. Deşi aceste familii au posibilitatea sa apeleze la o serie de profesionisti , raman totusi confuzie o perioada de timp, deoarece diagnosticul in sine este traumatizant.


Frecvent, ingrijorarea parintilor este legata de faptul ca copilul lor nu se dezvolta normal si prezinta tulburari in sfera relatiilor sociale (inters scazut fata de semeni, lipsa contactului vizual, lispa abilitatilor de comunicare prin intarzierea limbajului sau comunicare ecolalica, utilizatea neadecvata a obiectelor din mediu).


La baza interventiei noastre sta principiul unicitatii fiecarui copil si fiecarei familii. Intrucat nevoile lor difera de la caz la caz, am dezvoltat un serviciu adaptat nevoilor fiecarui copil si familii in parte. Parintii sunt implicaţi activ în evaluarea abordării noastre, familiile fiind invitate să ia parte în domeniul cercetării noastre curente.


Cine poate fi ajutat de către serviciul nostru?


Copii cu varste cuprinse intre 1 an-3,1/2 ani. Incurajam interventia timpurie si dorim sa informam parintii si profesionistii referitor la întârzierile de dezvoltare la copiii mici, în special în privinta abilitatilor de joc, dezvoltarea limbajului, abilitatile de comunicare şi sociabilitate. Unii copii primesc diagnosticul de autism prea tarziu, in jurul varstei de 3 ani. La sugar lipsa interesului fata de lume si mediul inconjurator poate fi un motiv serios de îngrijorare.


Din cauza naturii complexe a problemelor cu care copilul cu autism se confrunta şi impactul lor asupra întregii familii, evaluarea preliminara dureaza in jur de o saptamana. De-a lungul acestei perioadei de evaluare , familia va fi observata împreună cu copilul, si in diferite combinaţii ale membrilor de familie în funcţie de necesitate. Odata cu evaluarea familei, va avea loc si evaluarea individuala a copilului, in interactiune cu terapeutii si in diverse contexte de joc. .


Scopul evaluarii preliminare rezida in a aduce o nouă perspectivă in ceea ce priveste dificultăţile întâmpinate în cadrul familiei, descoperirea unor noi modalitati de a gandi si intelege comportamentului propriului copil, indentificarea unor noi strategii de gestionare a conflictelor cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii de familie . O atentie deosebita este acordată, de exemplu, zonelor tulburarilor de somn, tulburarilor de alimentatie şi sferei vietii sociale a familiei.


Observand atent copilul putem identifica modalitatea prin care acesta experimenteaza mediul din jurul sau si se raporteaza la el. Înţelegerea modului în care copilul experimenteaza lumea poate fi uneori extrem de utila familiei, care poate descoperi că o parte din comportamentul copilului, lipsit de sens poate fi văzut si inteles acum cu sens.

O atentie deosebita o acordam evaluarii personalitatii fiecarui copil cu autism, a punctelor forte ale copilului şi a punctelor slabe şi a felului unic in care se dezvolta, deoarece este recunoscut faptul ca dezvoltarea acestor copii este neuniforma. Pe baza acestor observaţii, parintii primesc recomandari pentru noi moduri de abordare a copilului, în scopul de a maximiza potenţialul copilului pentru schimbare şi dezvoltare. Parintii pot asculta opiniile noastre vis-à-vis de diagnostic si abordarea noastra in ceea ce priveste fratii si surorile si nevoile lor.


Ca urmare a evaluării, copilul este implicat intr-un program de terapie intensiva, tinand cont de nevoile lui specifice. Parintii devin co-terapeuti in cadrul terapiei copilului lor, alaturi de alti 2 terapeuti implicati. De asemenea, intreaga familie primeste terpaie individuala, exista sesiuni speciale pentru terapia cuplului si restabilirea echilibrului in familie. Terapia intensiva la domiciliu este un proces de durata care se poate intinde pe mai multi ani, in functie de complexitatea bolii si intensitatea simptomelor autiste. Odata cu terapia intensiva, copilul este pregatit pentru intrarea in colectivitate, dezvoltandu-i abilitatile de joc, increderea in sine si abilitatea de a face relatii sociale (interesul social). Colaboarea parintilor si a terapeutilor cu cadrele didactice este fundamentala. Educatorul devine parte integranta a echipei de interventie, oferindu-i-se posibilitatea sa faca o relatie bazata pe incredere cu copilul.


Abordarea holistica adresata intregii familii este un concept nou in Romania. Pana in prezent ( octombrie 2010) un numar de 9 copii au beneficiat de interventie holistica timpurie intensiva, toti din judetul Neamt. Mentionam ca un singur copil a fost diagnosticat cu autism lejer , restul avand diagnostice de autism sever si moderat. Primul copil asupra caruia am intervenit a fost in iunie 2009., o fetita in varsta de 3 ani si 6 luni Am avut sansa apoi, in decurs de un an, sa imbunatatim metoda, aplicand-o asupra altor 8 copii ( in total 7 baieti si 2 fete, cu varste cuprinse intre 2,2 ani - 3,6 ani). In prezent, monitorizam 7 copii din cei 9 asupra carora s-a intervenit. Doi copii nu au putut fi monitorizati conform standardelor noastre. Unul dintre ei s-a mutat cu domiciliul in Italia, dupa 6 luni de terapie intensiva. Un alt copil nu a fost monitorizat deoarece parintii au ales sa intrerupa contactul cu noi, asumandu-si responsabilitatea celor 2 terapeuti formati, dupa cele 4 saptamani de terapie intensiva. Rezultatele pe care le-am obtinut sunt incurajatoare, oferind sanse reale acestor copii de a se integra cu succes din punct de vedere social.


Intrucat nu este o metoda comerciala, aproape necunoscuta chiar si in Piatra Neamt, parintii au ales acest serviciu bazandu-se pe intuitie, recomandarile altor parinti care au beneficiat de serviciile noastre si luand in considerare faptul ca am dedicat, pana in prezent, 8 ani din cariera, cunoasterii bolii si elaborarii unei metode adaptata nevoilor copiilor si familiilor ce traiesc in Roamania. Ei stiu ca sunt pionierii acestei metode, la fel cum si noi suntem, iar marturiile lor pot fi de folos pentru alti parinti aflati in aceasta situatie, din Piatra Neamt si din tara. Acesti minunati parinti stiu ca vor reusi in lupta cu boala copilului lor, atata timp cat accepta diagnosticul. De asemenea, credinta lor in abilitatile si experienta noastra, ne ajuta foarte mult. Impreuna devenim o echipa foarte solida pentru formarea UNITATII SINELUII copilului cu autism.


Interventia asupra celor 9 copii nu ar fi putut fi continuata la domiciliul parintilor fara suportul si aportul celor 8 psihologi terapeuti (pana in prezent), colaboratori ai nostri, care cu entuziasm au ales sa devina co-terapeuti, alaturi de cei doi parinti implicati in recuperarea copilului lor. Munca lor este cu atat mai valoroasa cu cat, odata cu trecerea timpului, devin din ce in ce mai constienti de eficienta interventiei lor.


Din punct de vedere stiintific, cercetarile se vor intinde pe mai multi ani, pana in momentul in care va fi aplicata pe suficiente cazuri de copii cu autism, astfel incat, ipotezele formulate, sa poata fi verificate statistic. Toata interventia terapeutica intensiva pentru fiecare familie a fost inregistrata pe casete video, astfel incat sa putem cuantifica evolutia copiilor in diferite perioade de timp. Primele rezultate statistice au fost deja inregistrate, uramnd sa fie publicate in reviste sau manifestari de specialitate.


Experienta noastra de pana acum evidentiaza ipoteza conform careaia exista o legatura intre implicarea ambilor parinti, in egala masura, zilnica, in terapia copilului lor si evolutia pozitiva a copilului . De asemenea, intelegerea propriului copil reprezinta puntea de legatura intre ei si copilul lor, contribuind semnificativ la reconstruirea relatiei de atasament.


Informatii suplimentare despre copilul cu autism si familia sa puteti gasi pe site-ul http://www.copil-cuplu-familie.ro


http://sinzianaburcea.blogspot.com/2010 ... stica.html
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Apr 07, 2011 1:35 pm

Inchisoarea mintii noastre obstacol in terapia copilului cu autism


„Lumea are nevoie de autism” – este un articol scris de marele scriitor american William Stillman, pe care l-am descoperit de curand incercand sa gasesc raspunsuri la intrebari ce ma framanta si care au legatura cu domeniul spiritual al autismului.

La nivel global, numarul de cazuri este alarmant. Se vehiculeaza cuvantul epidemie si frica se cuibareste in sufletele viitoarelor mame. Autismul este o problema a omenirii, fie ca vrem, fie ca nu vrem.

Traim intr-un timp in care medicina moderna prezinta încontinuu descoperiri ale posibilitatilor si capacitatilor ei, care ajung pana la granita miracolelor. Cu toate acestea, nu a fost gasit un leac pentru aceasta tulburare numita AUTISM, chiar daca primele cazuri au fost identificate in anul 1945. Poate ca autismul are un sens, daca il abordam holistic. Faptul ca inca nu s-a descoperit un medicament este pentru ca alta trebuie sa fie modalitatea de intelegere a mesajului acestei tulburari de dezvoltare la nivel global si altele metodele de interventie. Intelegerea simptomelor autiste si psihoterapia transforma copilul cu autism intr-un copil perfect functional atata timp cat tinem seama si accceptam nevoile sale speciale si abilitatile sale innascute. Acestea sunt darurile lui pentru NOI.


Sunt psiholog clinician si din prisma psihologiei clinice diagnosticul incadreaza persoana intr-o anumita patologie si te limiteaza sa o privesti cu astfel de lentile. Cand auzim de un copil cu autism deja stim, credem noi, cum se va comporta, care-i sunt caracteristile definitorii ale tulburarii si imediat il incadram in categoria miilor de copii care sufera de aceasta boala. Identitatea sa se dilueaza astfel si mai mult. Tot cercetand ne pierdem in detalii, fara a mai putea fi capabili sa vedem INTREGUL. Suntem prizonierii unor concepte, traind in inchisoarea mintii noastre. Un timp am experimentat „detentia”. Invatam despre autism si cu cat invatam mai mult cu atat ma adanceam in simptome si spuneam adesea:


„Nu poate face asta, doar e copil cu autism”
”Este caracteristic lui, nu pot sa ma astept la altceva de la el. Oricat m-as stradui, tot persoana cu autism ramane”.
„Nu o sa faca pipi la oala, caci este evident ca manifesta o frica atavica fata de ea”
„Nu poate sa iubeasca caci este autist si stim ca autistii nu pot sa iubeasca”
„Nu are rost sa il ating caci respinge atingerea”
„ Este lesne de observat ca nu intelege nimic din ce-i spun, doar e un autist”
„Pot sa fac orice in fata lui, nu are ochi pentru mine”
„Copiii cu autism au interes doar pentru puzzle, degeba incerc si altceva, nu-i place”
„Nu-si va baga mana in spuma caci e hipersenzorial si atingerea ei o simte ca o durere cumplita pe mana”


Devine evident astfel ca aproape nimic din ce face un copil in mod obisnuit nu poate sa faca un copil cu autism.


Priveam la simptome si uitam deseori de copil. Era totuna cu boala. Apoi am inceput sa invat metode de terapie si mi-a cazut in mana un manual ABA. Era ca si cum „l-am prins pe D-zeu de picior”.

Un manual imens cu exercitii si sugestii clare. Era pe vremea cand ABA abia patrunsese in Romania (2002-2003) si nu existau terapeuti specializati decat la Bucuresti si foarte putini ca numar.

Nici despre boala nu se stiau prea multe. Tatal unor fetie gemene cu autism facuse un curs ABA la Bucuresti si ne invata cum sa lucram cu manualul. M-am apucat de treaba constiincios,.


Zilele treceau si progesele se vedeau. Conditionarea functiona. Copilul avea reactii pentru a primi recompensa. Ce conta ca el nu stie cine sunt EU sau cine este EL. Ce conta care sunt nevoile mele interioare si ce simt eu acolo, langa acel copil „promptand” si facand X-uri pe o foaie obositoare, atata timp cat eu aveam de lucrat un manual care avea sa imi garanteze succesul, fericirea copilului si a parintilor lui. Lucram intr-un mediu artificial si ma instrainam de mine si de de el, dar nu gasisem inca alte alternative.


Fiecare item din manual lucrat era inca o caramida pusa unui OM care va functiona curand ca un ROBOT, si soarta noastra este in mainile lui caci el este cel care va inlocui generatia noastra de astazi. Invatam sa discriminam intre cana, lingura si soseta, invatam sa raspundem la comenzile „ridica-te” si „stai jos”. Invatam sa asociem, sa potrivim, sa categorisim.

Nu vedeam finalitatea, caci manualul era mare si ma gandeam ca am nevoie de ani ca sa pot sa il lucrez pe tot. Si unde mai pui ca unele lucruri nu se legau sau copilul se impotrivea. Lucram luni in sir la concepe si el, copilul cu autism, tot indiferent era in cadrul unei RELATII.


De atasament nici nu putea fi vorba. Copilul era dizarmonic in continuare. Capitolele despre cum sa il invatam emotiile si socializarea erau departe, desi copilul din fata mea era o fiinta sociala ZI de ZI. Ma simteam descurajata si renuntarea imi dadea tarcoale. La un moment dat eram hotarata sa inchei acest capitol din viata mea si sa ma reorientez.


Mi-am spus ca nu sunt suficient de pregatita si ca trebuie sa am rabdare. Mi-am spus ca nu e cazul sa simt ceea ce simt, ca nu are rost cand e vorba de copilul cu autism. ABA functioneaza, exista dovezi incontestabile, si eu sunt defecta ca simt ca nu e calea dreapta pentru mine. Si totusi ceva , din interiorul meu imi soptea ca am dreptate.

Era vocea copilului din mine care striga dupa libertatea de a gandi si simti. Speranta ca un copil autist poate prin ABA sa fie integrat este mai mult o speranta sociala decat o abordare psihoterapeutica. Aceasta nu inseama ca ABA sau alte metode nu au rezultate, ci ca nu isi propun sa fie o terapie, ci o adaptare. Adica, ai o durere de dinti si obtii cele mai bune rezultate prin tratarea durerii respective, dar fara sa vindeci caria.


Facand o paranteza, am vazut imagini intr-o zi cu Robotelul Probo, o inventie foarte costisitoare la care copii cu autism raspund cu prietenie. Probo mimeaza sentimente si copiii au reactie, il mangaie, in schimb nu sunt capabili sa mangaie o fiinta umana. Le este teama de sentimentele autentice. Si nu e vina lor ci a noastra ca nu ne straduim suficient sa ii ajutam sa si le manifeste sau pur si simplu nu stim cum sa le manifestam pe ale noastre.


In toamna lui 2005 am primit o inviatatie la un seminar la Predeal, un seminar care ne indemna sa cunoastem o serie de specialisti si abordarea lor in interventia copilului cu autism.Centrul Mifne din Israel si inventatoarea acestei metode Hanna Alonim veneau in Romania sa ne vorbeasca despre teoria atasamentului in psihoterapia copilului cu autism.


Nu imi spunea nimic numele centrului, caci daca nu e ABA, aveam credinta ca nu e nimic. Mi-a atras atentia insa cuvantul atasament si mi-am zis: „Atasament? Nu vad legatura. Copilul cu autism se autoizoleaza, care sa fie conexiunea lui cu atasamentul? El nu arata ca ar avea nevoie de oameni.” Si am decis sa particip caci era extrem de incitant subiectul. Doua zile de seminar au produs un tzunami emotional greu de descris, pentru mine si cei aflati in sala.

M-am intors acasa extrem de confuza si fericita in acelasi timp ca am avut parte de o asemenea experienta. Era un miraj la care nu visam vreodata sa fiu partasa, deoarece terapia pentru o familie timp de trei saptamani costa 17 000 de dolari, bani imposibil de strans intr-un timp foarte scurt. Nimic nu le-a stat in cale parintilor lui Sebi. Abordarea Mifne era sansa copilului lor. La sase luni de la seminar zburam cu Sebi si familia lui in Rosh Pinna, Israel, unde aveam programare pentru interventie terapeutica intensiva.


Autismul este in primul rand o tulburare de relationare. Stiam ca toti copiii cu autism sunt capabili sa FACA diverse lucruri. Plecasem in Israel sa invat sa FIU impreuna cu ei. Ceea ce nu intelesesem pana in acel moment era ca nu puteam FI cu ei deoarece nu le dadeam aceasta sansa. Eu doream sa schimb copilul cu autism, fara sa ii arat ca il accept mai intai. El comunica cu mine prin simptomele lui autiste, eu nu aveam ochi sa il vad si urechi sa il ascult. Inchisoarea mintii mele ma limita. De curand am citit un articol al unui copil pe nume Radu, care traieste intre doua lumi. Acest articol vine sa confirme faptul ca daca suntem dispusi sa ii ASCULTAM ei au un mesaj clar pentru lume.(http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurna ... 07159.html)


O echipa uriasa de psihoterapeuti calmi si zambitori, ne asteptau sa le pasim pragul centrului. Toti erau in slujba noastra timp de trei saptamani, ocupandu-se numai de nevoile noastre. Si credeti-ma ca, unori, te simti stanjenit caci noi romanii nu am fost crescuti sa ne cunoastem propiile nevoi si sa ni le exprimam. Am pasit cu incredere si speranta ca vom avea parte de o experienta care-l va ajuta pe Sebi, in varsta de 4 ani atunci, sa se deschida catre lume, EXERSAND CURAJUL DE A EXISTA.


A fost punctul de cotitura in viata mea si cred ca si el va spune intr-o zi la fel. Acolo am invatat ca copilul cu autism este o persoana si nu un obiect, care merita sa fie tratata cu respect si demintate. Acolo am invatat sa privesc in interiorul meu si sa ma descopar pe mine in relatia cu copilul cu autism. Tot acolo l-am PRIVIT pe Sebi-copilul si nu pe Sebi-autistul. Zi dupa zi descopeream un Sebi care VREA si POATE, pentru ca se simtea acceptat si capabil sa strapunga zidul dintre EL si LUME.


Tot acolo am experimentat cele mai intense si profunde emotii de pana atunci, alaturi de Sebi si familia lui. A fost un travaliu greu si prelungit. Nu ni s-a spus ce sa facem, am fost lasati sa observam procesul psihoterapeutic si sa punem intrebari acolo unde nu intelegeam sau eram nedumeriti. Toata terapia s-a axat pe formarea relatiei terapeutice (atasamentului) si formarea unitatii EU-lui copilului cu autism incurajand liberul arbitru. Mereu i se oferea posibilitatea de a alege. Orice activitate terapeutica era facuta cu scopul de a diminua anxietatea copilului si a-i dezvolta cooperarea cu terapeutul. De asemenea accentul a fost pus pe dezvoltarea autonomiei personale, oferindu-i cadrul propice copilului sa se observe, sa se perceapa , sa se inteleaga si sa isi ASCULTE CORPUL.


Cand a venit timpul sa intru in camera de terapie de la Centrul Mifne urma sa ma manifest conform celor vazute si simtite de mine pana atunci, in lungile ore de observatie, in spatele geamului-oglinda. Ma reintalneam cu Sebi in alte conditii. Urma sa fiu EU INSAMI, nu mai jucam un rol. Observasem comportamentul terapeutilor si intelesesem ca sunt foarte atenti la actiunile lor, la ceea ce simt si la reactia copilului. Erau un MODEL , fiind constienti pas cu pas de comportamentul lor in camera de terapie. A FI CONSTIENT DE TINE SI COMPORTAMENTUL TAU clipa de clipa necesita un efort considerabil si uneori pote fi traumatizant. Am fost pusa in situatia de a alege si de a decide ce activitati sa fac cu el astfel incat sa ne putem atinge scopurile terapeutice: dezvoltarea increderii in sine, dezvoltarea abilitatilor de comunicare, oferirea alternativelor, dezvoltarea motivatiei intrinseci a copilului cu autism de a se implica voluntar in diverse activitati, incurajarea initiativelor de orice fel.


Puteam sa-mi manifest liberul arbitru. Nu cumva asta imi doream? Copilul din mine renastea, crestea odata cu Sebi. Am invatat sa reconstuiesc relatia cu Sebi si sa ma eliberez de gratii. Am exersat entuziasmul, pentru ca Sebi sa il poata intelege si bucuria de a trai ca sa o poata avea ca model. Am scormonit dupa iubire si am gasit un vulcan care clocotea acolo numai pentru el. Am exersat increderea in mine ca sa se poata increde in el. Am oferit mangaiere, simtindu-ma stinghera la atingerea lui. Am invatat ce insemna sa conferi siguranta pentru a-l ajuta sa iasa din nesiguranta lui. Am invatat sa imi recunosc frica pentru a si-o recunoaste si el. Am gasit in mine si flexibilitatea care avea sa il ajute sa se adapteze mai usor acestei lumi.


SI TOT ATUNCI AM DEVENIT CONSTIENTA DE INCHISOAREA MINTII MELE. La un moment dat am ales din dulapul plin de jocuri tentante un set de bete late din lemn lipsite de culoare. Am inceput sa i le ofer lui Sebi , rand pe rand, ca sa le suprapunem una peste alta. Era tot ce imi venea in minte sa fac cu ele. Puneam eu una si el alta. Si tot punand deveneam constienta de ceea ce fac. Impreuna ne adanceam in NON SENS. Incepand din acel moment, toate actiunile mele au capatat sens. Doar in acest fel ii pot ajuta pe copiii cu autism sa dea un sens actiunile lor, si sa-si descopere propriul sine. Si chiar daca se intampla uneori sa mai pun mana pe bete lipsite de culoare, voi imprejmui cu ele o livada inflorita, o fantana cu apa cristalina sau O PUNTE CARE SA UNEASCA SUFLETELE NOASTRE.


Am pornit pe acest drum cu bucurie dar si cu neincrederea celui care s-a straduit o vreme sa schimbe acesti copii, prin diverse metode (art-terapie, ludoterapie, TEACCH, pictograme, ABA – metode foarte bune de altfel si din care ma mai inspir uneori). De fiecare data, din toate aceste abordari mie mi-a lipsit intregul, imaginea de ansamblu. Am gasit intregul in abordarea Mifne, intelgand trecutul, prezentul si viitorul in alti termeni decat pana la acea vreme. Centrul Mifne trateaza acum copii diagnosticati cu autism pana la varsta de trei ani. Specialistii de acolo au ajuns la concluzia ca acesti copii pot fi recuperati aproape in totalitate. Atunci cand trateaza bebelusi (6-12 luni) schimbarile pozitive se produc de la ora la ora. Sebi avea 4 ani si avea patternuri comportamentale si stereotipii intense si greu de inlocuit cu comportamente acceptate din punct de vedere social. Cu toate acestea evolutia a fost spectaculoasa.


Si dupa trei saptamani in care portile inchisorii mintii noastre se deschideau lent si sigur, spargand lacat dupa lacat, ne-am intors ACASA. Ce binecuvantare dar ce drum greu aveam in fata de parcurs. Si nu aveam nici un manual ci doar emotia unui nou inceput. Urma sa ne luptam cu morile de vant dar nu ne-am pierdut curajul. Sebi tratat cu respect si demnitate revenea, in 2006, intr-un loc unde copiii cu dizabilitati isi gasesc locul doar in gradinitele de la periferia orasului sau in scolile speciale. Dupa 4 ani de gradinita, Sebi este acum in calasa I. Iubeste oamenii si vrea sa FIE alaturi de ei. Stie cine este si continua sa dea sens lumii in care traieste schimband destine in jurul lui.


Cand m-am intors din Israel, ma simteam ca si cum aveam „carul inaintea boilor”. Faceam psihoterapie fara sa fiu psihoterapeut. E oarecum parte a stilului vietii mele. Aveam un alt drum lung de parcurs. Scoala de psihoterapie adleriana mi-a patruns in suflet si a contibuit imens la formarea viziunii mele de ansamblu in ceea ce priveste psihoterapia copilului cu autism. Being Myself – Terapie Holistica Timpurie Pentru Copilul cu Autism si Familia Sa este o abordare psihoterapeutica bazata pe principiile psihoterapiei adleriene. Suntem o echipa de terapeuti entuziasti care trateaza copilul cu autism cu demnitate si respect

http://sinzianaburcea.blogspot.com/2011 ... ol-in.html
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to TERAPII

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 5 guests