autism si sport?

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, admin, moderators

autism si sport?

Postby mmaria » Sun Oct 11, 2009 2:43 pm

am primit urmatorul mesaj, o invitatie pentru copiii dumneavoastra la sport! citez:"Buna ziua!
In vara v-am solicitat ajutorul pentru a observa care este parerea parintilor pentru un proiect sportiv la copii cu autism. Am demarat acest lucru din august si vineri am avut o prima sedinta, cu doi copii si un tanar cu Asperger. Am stabilit pentru joi ora 16.00 noua intalnire unde va asteptam impreuna cu copii dumneavoastra. Locatia este in incinta scolii speciale nr 10 undeva langa Colegiul Sava. Aceasta locatie este sper de scurta durata deoarece speram sa ne mutam undeva intr-o sala pentru a nu avea factori disturbatori. Va rog frumos daca puteti sa trimiteti aceasta stire si altor persoane interesate.!
Va multumesc!
Cu respect,
N Sultana
Tel. 0744611610
PS: Copii trebuie sa fie insotiti si este bine sa aibe un echipament sportiv care sa le faca miscarea usoara si confortabila. Daca vremea va fi un obstacol si va deveni neprietenoasa datele intalnirii se vor schimba. "
mmaria
 
Posts: 80
Joined: Sat Feb 12, 2005 2:31 pm

Postby mmaria » Mon Oct 26, 2009 3:43 pm

O noua invitatie pentru copiii dumneavoastra la...fotbal!


"Buna ziua!
Va invitam joi incepand cu ora 16.00 in curtea Scolii Speciale Nr 10 impreuna cu copii dumneavoastra in vederea participarii la sedintele de antrenament fotbal pentru copii cu autism. Singura cerinta este ca participantii sa fie echipati corespunzator. Este drept ca desfasurarea depinde de conditiile meteo. Pentru informatii suplimentare:
Liuba Iacoblev 0761104432 (presed. Asociatia Autism Romania)
N. Sultana 0744611610 (instructor fotbal).
Daca transmiteti informatia respectiva si altor persoane doritoare v-am fi recunoscatori!
Va multumim!"
mmaria
 
Posts: 80
Joined: Sat Feb 12, 2005 2:31 pm

Postby dora » Fri Oct 30, 2009 5:12 pm

UNIC ÎN ROMÂNIA
Mişcare, din suflet, pentru copii cu autism



Autorităţile responsabile le întorc spatele. Supervizorii şi cei care fac terapie cu ei le cer părinţilor o groază de bani. La Constanţa, un instructor de karate şi doi voluntari lucrează benevol cu copiii autişti. Cei mici învaţă să se mişte şi să conştientizeze.

de Paula Anastasia Tudor
21/10/2009




Îl ţin de mână pe Andrei Albu cu care am început alergarea în jurul sălii de sport. Are 8 ani. După patru ture, abia mai ţin pasul cu el. Este sprinten şi plin de energie, ca iepuraşul din reclamă. Ne oprim în cele din urmă din alergat, dar continuăm încălzirea. Din spatele lui îi orientez căpşorul: stânga, dreapta, rotire, apoi şoldurile. Îl las singur, iar copilul continuă exerciţiul. Lângă noi este fratele lui geamăn, Mihai. Cu el lucrează Daniela, mama Mihaelei. Iar Mihaela a intrat pe mâna Danei - voluntar aici de câteva luni.

Edi, cel mai nou-venit, este coordonat ferm de instructor. Cu cei nou-veniţi e mai greu, sunt stingheri, nu cunosc sala şi nici oamenii , iar copiii autişti acceptă mai greu schimbarea mediului. Din când în când, Edi se mai smulge din mână, dar instructorul îl prinde şi-l readuce-n rând. Copiii care vin aici de un an de zile ştiu deja mişcările, dar tot mai au nevoie de ajutor. Astăzi lipseşte Paul, Ştefan şi celălalt Andrei.

CURSA PE PODEŢE
Au fost şi mai mulţi "cursanţi", dar au venit o dată, iar părinţii au renunţat. E linişte, se aude doar număratul în vietnameză: "mot, hai, ba, bon, nam, sao...", şi comenzile instructorului. Din când în când mai izbucneşte un ţipăt scurt sau scâncetul nemulţumit al începătorului. Andrei cântă încetişor, dar ascultă fiecare cuvânt pe care i-l spun şi se conformează imediat. Băncile din sala de sport au fost răsturnate şi aşezate una lângă alta, pe post de podeţe - late cât o bârnă - peste care copiii trebuie să treacă. Cei cu vechime le trec imediat.

La început, Andrei îmi caută ambele mâini, să-l sprijin, dar, după două ture, o mână îi e suficientă. Doar Edi cel mic se codeşte, dar apoi îşi învinge teama şi reuşeşte să le treacă, punând cu atenţie un picior înaintea celuilalt. Spre sfârşitul orei jucăm "găseşte nasul!". Îi amuză. "Andrei, urechile!". Băiatul îşi duce repede mâinile la urechi şi-apoi mă priveşte scurt. "Acum bărbia!" Umărul stâng, burtica, fruntea, ochiul drept, copilul le arată pe rând, neîntrerupându-se din cântat şi aruncând, din când în când, câte un zâmbet scurt. Doar la sfârşit se opreşte, cât să-mi spună: "Paa!" La fel şi Mihaela, şi Mihai...

DISCIPLINĂ ŞI ATENŢIE
Gemenii Andrei şi Mihai au 8 ani şi sunt diagnosticaţi cu tulburare din spectrul autist şi ADHD de la 4 ani şi jumătate. Edi, Ştefan, Andrei şi Mihaela sunt încadraţi cu simptome tot din sfera tulburărilor pervazive. Dintre ei, doar Mihaela a mai făcut mişcare la un club sportiv, iar aici nu vine decât de câteva zile. Paul B. este cumva la limita spre autism, după cum mi-au spus părinţii lui. E hiperactiv şi are o tulburare de dezvoltare a vorbirii.

"Dar, de jumătate de an, de când a început să vină la domnul instructor, e mult mai disciplinat şi ordonat, ascultă comenzile din prima", a observat mama lui, Mariana B. "După trivaccinul care se face la 1 an şi jumătate, am sesizat că se întâmplă ceva cu el. Şi a rămas la stadiul de «mama, papa, tata» până la 4 ani, când am mers cu el la logoped. Acolo mi s-a spus acru: «doamnă, noi corectăm vorbirea!». Cu alte cuvinte, lui n-aveau ce să-i «corecteze».

Apoi, la 5 ani, am început ABA. E foarte greu, mai ales când chiar medicii îţi spun «faceţi altul!»... Tocmai de aceea e minunat ce face domnul Paul! La început a fost un singur psihoterapeut care ne-a ajutat, Dana Vilău, în rest, nu-şi bat capul, nu ştiu... Neuropsihiatrii consideră că rezolvă problema dacă-i sedează. Cred că, dacă-l aveam de la început pe domnul Paul, mergea cu toate mult mai uşor -
şi psihoterapia şi logopedia.

Când am venit cu el la sală, doar alerga pe-acolo şi nu asculta nici o comandă. Toţi făceau aşa. Acum cei vechi reuşesc să facă exerciţiile cunoscute şi singuri, atât cât pot", povesteşte Mariana B. "Vreau să merg la domnul Paul la karate, cu mami, cu troleul", se roagă copilul, auzind-o. "Să-i dea Dumnezeu sănătate! Am zis că-l pun în toate acatistele mele! Că ce face el pentru copiii ăştia şi pentru noi, n-a făcut nimeni!"

"ACUM VOR SĂ JOACE BASCHET"

Şi Roxana Albu, mama gemenilor Andrei şi Mihai, apreciază munca lui Paul Cojocaru, instructorul de arte marţiale, care, spune ea, "a făcut, dezinteresat şi din tot sufletul, minuni cu copiii. Ei vin la sală de un an de zile, iar rezultatele sunt de excepţie. Înainte preferau să stea în spaţii închise, securizante pentru ei, nu agreau jocul cu ceilalţi copii, nu interacţionau. Acum, preferă să se plimbe cu bicicleta şi să joace baschet sau fotbal. Anul ăsta au intrat în clasa I şi au fost singurii din clasă care au făcut corect exerciţiile la care i-a pus profesorul de educaţie fizică!

Au câştigat un plus de atenţie, au contact vizual, răspund aproape instantaneu la comenzi - iar toate astea, deşi altora le par banale, pentru noi presupun o muncă intensă şi de durată. Neuropsihiatrul băieţilor s-a declarat foarte încântat de această activitate. A spus că este cea mai sigură şi eficientă metodă de detoxifiere şi de oxigenare a creierului. Pe mine, terapia copiilor mă costă, lunar, 25 de milioane.





Aici nu plătesc nimic, e o mană cerească. Toată activitatea cu ei se face pe bază de voluntariat şi am găsit înţelegere la conducerea liceului economic, care ne-a lăsat să folosim gratuit această sală".

PENTRU CEI DAŢI LA O PARTE
"E o muncă extraordinară, Ştefan a făcut progrese foarte mari", susţine şi Gabi, mama lui. "Este mult mai atent şi abia aşteaptă să vină la sală". Ştefan a fost diagnosticat cu tulburări din spectrul autist şi hiperkinezie.

"Nu ştiu cum poate face asta domnul Paul. Toată vara a lucrat cu ei, câte trei ore pe săptămână, acum la fel. Şi are şi el familie, la fel şi doamna Dana (Daniela Stancu, voluntar - n.r.) îşi lasă copilul acasă şi vine să lucreze cu ai noştri! Nu am mai întâlnit aşa ceva, de obicei toţi ne dau la o parte."


Raluca Pleşa, mama lui Andrei (are 8 ani şi jumătate şi tulburări din sfera autismului, combinate cu o deficienţă psiho-motorie), îşi aminteşte cum a început totul. "Dumnealui (Paul Cojocaru - n.r.) venea la grădiniţa unde era Andrei şi făcea karate cu ceilalţi copii. Într-o zi, a zis că vrea să facă o probă cu toţi copiii. L-am tras atunci deoparte pe Andrei, că el era haotic şi mi-am zis să nu-i deranjeze pe ceilalţi, dar domnul Paul a zis atunci: «Nu, nu. Lăsaţi-l!».

Dar copilul nu făcea nimic, şi atunci instructorul m-a rugat să-l promptez. O dată pe săptămână, Andrei făcea karate cu colegii lui de grădiniţă. M-a şocat atunci că l-a acceptat şi am apreciat fantastic gestul lui. După câteva săptămâni, mi-a spus că a văzut atâţia copii cu probleme care sunt daţi la o parte şi că i-a venit ideea să facă o grupă numai cu ei. Şi, pentru că ştia cât ne costă totul, el a vrut să facă asta fără bani. Găsise o sală şi am mers cu Andrei acolo. Vreo trei săptămâni, a fost doar el, dar am spus şi altor mame, şi au început să mai vină şi alţi copii.

Ce am învăţat în toţi aceşti ani e că toate lipsurile lor pot fi recuperate, dar pentru asta trebuie foarte multă muncă. Nu e ceva care vine de la sine. Pe Andrei, între 1 an şi 7 ani efectiv l-am învăţat să meargă. Iar când a fost prima oară la sală cu domnul Paul, aparent mergea, dar se dezechilibra, nu ştia cum să se mişte, promptul era total. Acum nu mai e nevoie de prompt pentru toate, aleargă şi sare, ceea ce pentru noi e un mare progres."

DORINŢA CEA MAI MARE - O SALĂ PERMANENTĂ ŞI VOLUNTARI
Paul Cojocaru este un instructor de arte marţiale (Qwan ki do), căruia i-a venit o idee şi a avut încăpăţânarea să o pună în practică, dar, mai mult decât atât, să se şi ţină de ea. "Ideea ştii cum mi-a venit", povesteşte el, "eu îi întâlnisem prin grădiniţe, izolaţi şi nebăgaţi în seamă, aţi scris şi voi, în Jurnalul Naţional, şi m-am enervat că toţi le închid uşile sau îi taxează exorbitant. În octombrie anul trecut am făcut rost de o sală şi m-am hotărât să le ofer o oră de sport, de trei ori pe săptămână. E fantastic că avem şi rezultate!



Exerciţiile sunt axate pe dezvoltarea motricităţii şi a concentrării. Sunt exerciţii care presupun efort fizic şi exerciţii pentru concentrare, ideea e să-i punem să conştientizeze tot ceea ce fac. Sportul este categoric un remediu în astfel de cazuri! Dar avem o problemă cu sala". Până acum au schimbat trei săli. La Grădiniţa Năsturel au stat cel mai mult, şase luni, apoi instructorul a fost nevoit să caute alta. Acum sunt primiţi câte trei ore pe săptămână în sala de sport a Colegiului Carol din Constanţa.

"Dorinţa mea cea mai mare este să găsim o sală permanentă, în care să lucrez cu ei, câte o oră, zilnic. Şi trei ore pe săptămână ar fi bine, dar să ştiu că mă bazez pe sală. La fel, ne-ar ajuta foarte mult câţiva voluntari, care să facă exerciţiile cu copiii. Vin părinţii, desigur, dar altfel se impune un străin." Până acum s-au implicat doi voluntari, Dana Stancu şi Adrian Biscoveanu.

Au fost nevoiţi să schimbe sălile pentru că la un moment dat li s-a spus, în fiecare, că derajează orele. "Era adevărat", explică Paul Cojocaru, "la început copiii sunt destul de gălăgioşi, aleargă prin sală, ţipă. În primele zile nu prea vor, se opun, asta până se obişnuiesc şi începe să le placă. După câteva ore, tuturor le place. Paul, de exemplu, ţipa ca din gură de şarpe, nu făcea nimic, era agitat. Ştefan nu putea sta locului, nu te asculta, nu făcea nimic, dar după trei săptămâni făcea tot ce-i arătam, singur. Nu-mi venea să cred! Gemenii, la fel. Andrei nici nu ştia că are mâini. Nu şi le putea mişca în mod voluntar, nu reuşea să închidă pumnul. Acum face uşor, uşor toate exerciţiile de încălzire a muşchilor şi tendoanelor... E fantastic, din punctul meu de vedere!".
Răsfoieşte: 1 2


http://www.jurnalul.ro/stire-special/mi ... 24628.html
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Feb 21, 2010 7:19 pm

20 February 2010
Proiectul Fotbal pentru autisti

Incepand de maine , in cadrul proiectului “Fotbal pentru persoanele cu autism”, se vor desfasura antrenamente in sala de sport a scolii Nr 5 ,Corneliu Popescu din Bucuresti (in Piata Amzei) incepand cu ora 17.00.

Suntem invitati, impreuna cu copiii, la aceste sedinte de antrenament. Deocamdata sedintele sunt gratuite.
Cerintele sunt: copiii sa fie imbracati adecvat orelor de sport, si eventual sa aiba o minge de fotbal.
http://altheate.blogspot.com/2010_02_01_archive.html
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sun Apr 25, 2010 12:44 pm

ROLUL SPORTULUI IN RECUPERAREA COPILULUI AUTIST

-prof.ROXANA ALBU-
Mama gemenilor ANDREI si MIHAI ALBU,diagnosticati cu
autism infantil si ADHD

Andrei si Mihai au 8 ani si jumatate si de la 4 ani si
jumatate au fost diagnosticati ,iar la 5 am inceput deja terapia - o ABA adaptata nivelului fiecaruia.Progresele s-au vazut destul de repede in sensul achizitiei de informatie,a asocierii acestora ,a atentiei,a contactului vizual . Terapia este combinata cu medicamentatia atent urmarita si adaptata de catre doamna dr. NPI- Diana TamasVasile :Strattera si Rispen.Impreuna cu doamna doctor am monitorizat si hiperkinezia gemenilor facand eforturi sa reducem deficitul de atentie si agitatia destul de pronuntate la inceput,mai ales la Mihai.
Acestea au fost cele doua coordonate pe care toata familia le-am urmarit in recuperarea baietilor.Am ignorat ,insa inconstient , o alta coordonata :sportul. La 7 ani,cand inca mai erau in ultimul an de gradinita,domnul Paul Cojocaru venea de doua ori pe saptamana si lucra fara niciun ban cu toti copiii.Initial am rugat-o pe insotitoarea lor sa aiba grija in acesta interval sa nu ii deranjeze pe ceilalti copii in timpul antrenamentelor.Ma gandeam ca se va intampla ca la optionalul de engleza sau de desen:sa fie eliminati din sala pentru
ca fac galagie.Nici nu am avut curajul sa gandesc ca la sport ar putea fi
altfel.Numai ca a fost...altfel.Domnul Paul Cojocaru i-a acceptat la antrenamente impreuna cu ceilalti copii.Apoi a chemat toti parintii cu copii cu diferite probleme si a lucrat intr-o singura grupa numai cu ei.Acest lucru a insemnat si disciplina parintilor,dar mai ales a copiilor.Eu am remarcat imediat schimbari in comportamentul baietilor:faceau fata efortului sustinut,respectau reguli ,acceptau autoritatea ,imitau acasa miscarile invatate la antrenamente,contact vizual mai bun,
hiperkinezia domolita sau energie canalizata spre altceva constructiv,motricitatea fina si pensa digitala s-au definitivat.In timp,am observat ca lui Andrei chiar incepe sa ii placa si chiar a progresat uimitor ,domnul Paul solicitandu-l , de curand, si la grupa de amatori ,copii tipici,unde se descurca foarte bine.Si Mihai a
progresat ,insa el este o fire mai artista si ,cred eu,mai lenesa.Deci nu vad inca placerea de a face sport,asa cum este la Andrei. Am remarcat la ambii baieti uluitoare achizitii ,consolidate in timp :
1.si-au depasit nesiguranta-acum merg singuri cu bicicleta,urca singuri scarile,merg cu spatele;
2.au consolidat echilibrul-acum merg pe barna,se catara in copaci;
3.au devenit mai ordonati-isi pun singuri lucrurile la loc dupa ce le-au folosit;
4.s-au adaptat mai usor la scoala-acum sunt clasa I si s-au remarcat imediat la orele de sport,dar si la scriere si matematica;
5.s-au tonificat-dupa orele de antrenament sunt cooperanti si bine dispusi(in general ,de fapt);
6.raspund la autoritate-din cauza faptului ca tatal lor lucreaza in Cipru,ei aveau nevoie de un model masculin cu care sa relationeze si care sa ii aprecieze...domnul Paul este si modelul lor;
7.sportul este principalul mod de detoxifiere,mai mult decat necesara la autisti;
8.au capatat rezistenta la efort fizic;
9.le-a crescut increderea in ei-nu mai au nevoie de asistent la antrenament,la scoala raspuns imediat la comenzile invatatoarei.
Acestea sunt doar cateva dintre beneficiile pe care sportul
le-a adus baietilor mei si am mare incredere ca urmand cele trei coordonate vom
putea , in mare parte,depasi barierele impuse de societate,dar si cele impuse de propriul creier.
http://www.guom.ro/autisti/opinii.html
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Thu Apr 29, 2010 12:08 pm

ROLUL SPORTULUI IN RECUPERAREA COPILULUI AUTIST

MARIANA SANDRU si IULIA BOGDAN-psihopedagogi,terapeutii gemenilor ANDREI si MIHAI ALBU,diagnosticati cu autism infantil si ADHD



Andrei si Mihai au 8 ani si jumatate si de la 4 ani si jumatate au fost diagnosticati ,iar la 5 am inceput deja terapia - o ABA adaptata nivelului fiecaruia-coordonata de specialistul in ABA,Ioana Butoi.Programele pe
care le-am aplicat gemenilor au fost variate ,iar ei au raspuns foarte bine.Acum sunt la scoala-clasa I,intr-o scoala de masa-si prin multa munca pot tine ritmul cu ceilalti copii:scriu,citesc,rezolva exercitii si probleme la matematica,deseneaza.
De un an si jumatate gemenii fac si Qwan Ki Do cu domnul Paul Cojocaru,initial la gradinita,apoi in grupa constituita din copii cu diferite
deficiente.Efectele practicarii sportului sunt multiple si vizeaza diferite niveluri ale dezvoltarii ale copilului:
• COORDONAREA-au achizionat o buna coordonare ochi-mana evidenta la scris si colorat,a miscarilor,in general;
• ECHILIBRU-initial aveau o pozitie corporala neechilibrata si un mers deviat,ceea ce s-a remediat inca de la inceputul antrenamentelor;
• ADAPTARE-baietii gestioneaza mai usor situatii nou aparute,adaptandu-se mai usor;la scoala au reactionat mai bine decat ne-am asteptat:raspuns comenzilor invatatoarei,ies la tabla ,citesc,scriu,se joaca cu colegii in pauza,stau in banca linistiti,protesteaza din ce in ce mai putin,s-au remarcat la ora de sport unde lucreaza fara promt,fara ajutor.
• INCREDERE-deficitara la autisti,in general-la gemeni s-a accentuat fiind manifestata in mersul cu bicicleta,urcatul scarilor(la Andrei mereu insotit de proteste ),mersul pe barna,mersul cu spatele,mersul pe plan inclinat.De remarcat este faptul ca sportul a lucrat aproape instantaneu in acest domeniu.Era vizibil-de la antrenament la antrenament-ca gemenii reactionau mai repede si mai promt.
• ORDONARE-prin natura sportului,baietii si-au insusit destul de repede respectul pentru reguli.In acest sens ,toata familia colaboreaza .Ei stiu exact ce au voie si ce nu au voie sa faca in sala de sport ,la scoala sau acasa.Sunt foarte atenti la detalii,sunt foarte meticulosi.
• AUTORITATE-antrenorul este mai mult decat atat pentru gemeni.Ocupa un loc important in viata lor-modelul masculin de autoritate (in locul tatalui, plecat la munca in strainatate ),dar si de apreciere.Prezenta lor la antrenamente a devenit o buna motivatie.
• REZISTENTA-gemenii rezista mai mult la efort fizic,ceea ce se vede si la terapie care initial era de 50 de minute,iar acum se pot concentra si 4 ore ,cu mici pauze,fara sa isi piarda tonusul;
• DETOXIFIERE-prin sport gemenii isi detoxifiaza organismul ,ei reglandu-si multe probleme:constipatia,intarirea sistemului imunitar,consum ridicat de lichide;
• TONIFIERE-dupa un an si jumatate de antrenamente,baietii sunt mai veseli,mai optimisti;au un tonus muscular mai bun;au o atitudine constructiva in terapie;
• OXIGENARE-sportul favorizeaza conducerea oxigenului necesar multiplicarii celulare.Astfel ,in locul unei terapii prin ozonare extrem de costisitoare pentru parintii destul de solicitati material, sportul ramane o mai eficienta ,,terapie’’de oxigenare.
Acestea sunt doar cateva dintre castigurile date acestor copii de catre sport.
Terapiile specifice,impreuna cu medicamentatia si sportul reprezinta o ,,reteta’’care ar putea functiona in cazul multor copii autisti,asa cum a functionat si in cazul gemenilor care au recuperat mult la varsta mintala care se apropie de cea corporala.Ramane de recuperat si in domeniul socializarii si al cultivarii initiativei


.Dar aici ne bazam si pe antrenamentele efectuate in prezenta domnului Paul Cojocaru care a inteles imediat un lucru simplu:AUTISTII SUNT RECUPERABILI .Au nevoie sa mergem noi spre ei.

http://www.guom.ro/autisti/opinii.html
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue May 25, 2010 12:56 pm

Curs de dans
mai 23, 2010

Asociaţia de Terapie Comportamentală Aplicată în colaborare cu Cellina Dance organizează începând cu data de 1 iunie, ora 17:00 un curs de dans pentru copii cu nevoi speciale.

Cursul va fi ţinut de doi instructori, cu experienţă atât în dans de performanţă, cât şi în terapia ABA.
Taxa de participare: 25 ron/şedinţă (şedinţa durează o oră)

Locaţie: sediul ATCA (B-ul Dacia 44)

Instructori: Roxana Gabriela Joiţa
Aurelia Nicolae

Locuri disponibile: 6

Înscrieri: nicolae_aurelia20@yahoo.com, 0721677793

Lasă un comentariu » |
http://psihoterapie2009.wordpress.com/
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Sep 20, 2010 12:54 pm

Fotbal pentru copii și adolescenți cu autism
Posted on | September 8, 2010 | Written by autism romaniacloseAuthor: autism romania Name: autism romania
Email: autismromania@gmail.com
Site: http://www.autismromania.ro
About: See Authors Posts (45) | No Comments

Fotbal pentru copii și adolescenti/tineri cu autism este un proiect ce are ca scop integrarea in comunitate prin sport-Fotbal- a beneficiariilor noștri, copii și adolescenti cu virsta intre 10-18 ani.

Proiectul a inceput în toamna lui 2009 la Școala specială 10 și s-a consolidat odata cu parteneriatul încheiat de AUTISM ROMANIA cu Școala Nr. 5 Corneliu Popescu din București, sectorul 1 (in Piața Amzei), școala de masă, locul unde se desfășoară acum antrenamentele, în fiecare sîmbătă între orele 17 și 18 în sala de sport, respectiv pe terenul de sport al școlii.

Antrenamentele se desfășoară sub îndrumarea dl. Nicușor Sultana, instructor posesor al licentei C Uefa, care are și o scurtă experiență în Norvegia (aprilie –iulie 2009 – Nannestad IL) în cadrul unei echipe (băieți 13 ani, inclusiv un copil cu autism). Nicu, un tînar inimos și foarte apropiat de copiii și tinerii cu TSA, și nu numai, face aceste ședințe de antrenament în mod benevol, voluntar, o inițiativă și un efort pe care le apreciem în mod deosebit.

Prin acest proiect sunt vizate: creșterea abilităților de relaționare, comunicare la copiii și tinerii participanți și a sentimentului de apartenență la un grup; îmbunătățirea stării lor de sănătate ; aducerea celor cu abilități sportive în cadrul cluburilor de înaltă performanță.

Activităţile principale ce sunt desfăşurate: - Exerciții sportive generale sau specifice fotbalului, care să ducă la dezvoltarea abilităților motrice. - Prezentarea principiilor jocului de fotbal prin exemplul direct sau modelare (inclusiv cu ajutorul voluntarilor). - Dezvoltarea relațiilor de grup prin joc direct și prin comunicare post antrenament - Participarea la competiții scolare (Jocuri în școală),în variate competiții interșcoli sau cu echipe angrenate în competițiile organizate de Asociația Municipală de fotbal.

Vă invitam, așadar, să vă încurajați copiii să dorească să vină la aceste ședințe de fotbal. Mai multe informații la email office@autismromania.ro sau la tel 0761104432 sau 0721 084972 Melania Vanghele
http://blog.autismromania.ro/
dora
 
Posts: 3733
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to TERAPII

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 4 guests