Dansul

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, admin, moderators

Dansul

Postby dora » Thu May 24, 2007 11:00 am

Dansul ii ajuta pe cei mici sa se concentreze




Copiii care danseaza de mici au o capacitate foarte mare de învatare si memorizare

Nu trebuie uitat ca dansul a aparut înaintea muzicii, ca o reprezentare animata inteligenta a performantelor în arta vânatorii si a luptei în primele triburi de oameni primitivi. Din acest motiv, dansul este, în primul rând, o „scoala” complexa, în care copilul, la fel ca si primii oameni, învata sa-si controleze impulsurile prin armonie si cadenta. Antropologii americani subliniaza importanta dansului la vârste mici nu doar sub aspectul miscarii necesare cresterii si sanatatii, ci mai ales ca antrenament neuro-psihologic.
[b]
Dezvoltarea sistemului nervos
[/b]

Asa cum arata numeroase studii, dansul este foarte important în stabilirea unor noi legaturi între centrii nervosi din creier si maduva spinarii. Cadentarea miscarilor în raport cu stimulii auditivi ai ritmului obliga creierul fraged al micutului sa formeze noi retele de transmitere a impulsurilor si mesajelor, crescând masa de tesut nervos. Aceasta crestere a sistemului nervos, grabita de efortul creierului pentru cadentarea miscarilor, face ca neuronii sa fie mai bine hraniti si protejati de toxine. Se poate spune ca miscarile armonice contribuie activ la dezvoltarea functionala a întregului sistem nervos, dar si la cresterea sa normala. În plus, dansul impune si perfectionarea reflexelor simple sau complexe care sunt de multe ori vitale pentru copilul de vârsta mica, dar si pentru viitorul adult.

Atentie si capacitate de a învata
Dansul impune în permanenta raspunsuri motorii ca reactia de orientare a capului spre stimuli. Acest reflex antrenat prin dans este extrem de important în procesele nervoase intime de realizare a atentiei. Se stie ca, la copii, una dintre problemele cele mai dificile în procesele educative este atentia. Dansul ofera posibilitatea antrenarii atentiei într-un mod placut si extrem de eficient. O buna dezvoltare a mecanismelor de atentie implica si o capacitate superioara de învatare, favorizînd si o buna pregatire a creierului pentru memorizare. Din acest motiv, micutii care danseaza la vârste mici, sub sase ani, au o capacitate foarte mare de învatare si memorizare. Din nefericire, miscarile intense de dans din perioada copilariei târzii si a adolescentei au un efect invers.

Dezvoltarea limbajului
Miscarile de dans sunt, de multe ori, reprezentari creative ale trairilor pozitive oferite de muzica si ritm. În acest fel copilul învata singur, în mod inconstient, cum sa exprime gestic o senzatie, o traire sau chiar un eveniment cântat. În consecinta, stimularea zonelor centrale ale comenzilor pentru gest si mimica antreneaza o întreaga arie nervoasa responsabila de comunicare si limbaj. Cercetarile recente au demonstrat ca dansul liber, necontrolat de adulti, contribuie activ la dezvoltarea rapida a limbajului vorbit într-o masura egala cu cel mimic sau gestic.
O astfel de dezvoltare a limbajului, ca si a trairii armonice a muzicii, simbolizata prin gest, dezvolta foarte mult aria compartimentului afectiv, ceea ce înseamna, pe lânga sensibilitate, si o antrenare a vointei si inteligentei intuitive.

Gustul pentru frumos

Dansul obliga creierul la miscarea de cadenta, dictata de armonie si simetrie. Chiar si în cazul în care micutul nu este învatat sa danseze, ci doar sa se miste „dupa muzica”, în creierul sau apare o cadentare simetrica dictata de afectiv. Se contureaza, asadar, o legatura între ritm, simetrie, repetitivitatea unor stimuli-surpriza si trairea pozitiva, elemente de baza ale conceptului de frumusete. Simtul estetic nu este altceva decât capacitatea de a percepe senzatii placute la contactul cu stimulii care au o anumita simetrie si un joc al proportiilor.
Nu trebuie uitat ca dezvoltarea de la vârste mici a simtului estetic nu este importanta doar pentru a-l transforma pe copil într-un artist sau vedeta. Un copil cu simt estetic dezvoltat stie în primul rând sa se bucure, prin aceasta având sansa de a se dezvolta normal din punct de vedere fizic si psihic.

Sexualizarea psihologica
Pâna în preajma pubertatii, desi exista hormonii sexuali, copilul nu are multe elemente de perceptie a propriului sex. Odata cu învatarea miscarilor feminine sau masculine de dans, îsi contureaza anumite modele de reactii specifice propriului sex. Studiile recente au dovedit ca multe dintre miscarile feminine de dans pot contura o feminizare a viitoarelor miscari ale viitorului adolescent.

Cresterea si sanatatea
Nu în ultimul rând, dansul este un sport extrem de necesar pentru organismul în crestere. Ca orice activitate fizica intensa, stimuleaza cresterea oaselor, detoxifierea, antrenarea circulatiei sangvine necesara sanatatii tuturor organelor. În plus, participarea afectiva la acest tip de sport face din dans o educatie fizica mult mai eficienta pentru crestere, dar si pentru sanatate. Acest lucru se datoreaza descarcarii în creier a unor serotonine care grabesc în mod indirect procesele de crestere si, în acelasi timp, stimuleaza activitatea centrilor reglatori ai glandelor endocrine.

Articol scris de Marius Radu


http://www.revistafelicia.ro/da_Mama_si ... 001960.htm
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Sat Dec 29, 2007 11:05 pm

http://www.cid.org.ro/pdf/Lord_Coordona ... iscare.pdf


Stephanie Lord Coordonate in comunicarea prin miscare
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Mon Jan 21, 2008 3:53 pm

Terapie prin miscare si dans
Cristina Muntean
Psiho-pedagog
Asociatia “Casa Faenza”, Timisoara
- 2007-Jan-19 -
dans si miscare
Miscarea este o modalitate universala de comunicare si o parghie a dezvoltarii, incepand de la nivelul senzorio-motor, pana la cel relational. Articolul pune in evidenta importanta utilizarii miscarii si dansului in terapia copiilor cu C.E.S. si dezvaluie detalii legate de utilizarea oglinzii in cadrul acestei terapii.

Miscarea este o modalitate universala de comunicare. Toti copiii se misca intr-un fel sau altul, iar cei cu cerinte educationale speciale nu fac exceptie. Unii copii cu dizabilitati nu au un limbaj verbal adecvat dezvoltat, dar detin un adevarat limbaj al miscarilor; astfel, comunicarea non-verbala este un mod eficient de contact. Putine experiente angreneaza atat de bine persoana, in totalitatea ei, precum o face dansul: corpul, emotiile si intelectul.

Miscarea impreuna cu altii, in acelasi ritm, de obicei, ajuta la formarea relatiilor. Datorita comunicarii prin miscare, copilul devine mai constient de propria persoana si mult mai capabil de a interactiona cu ceilalti. Prin tehnicile folosite, terapeutul lucreaza pe dezvoltarea increderii si a relatiilor.

Leventhal (1981) sustine ca terapia prin miscare si dans pentru un copil cu c.e.s. incepe cu dezvoltarea senzorio-motorie si perceptuala, si integrarea acestor informatii, si abia apoi se continua cu formarea schemei corporale si dezvoltarea conceptului de Sine.

Schema corporala este unul din conceptele fundamentale in dezvoltarea umana. Schilder (1950) defineste schema corporala ca fiind o imagine tridimensionala a propriului nostru corp pe care ne-o formam in minte, felul in care ne percepem corpul. Fara schema corporala, structurile psihice necesare reprezentarii simbolice a altor lucruri nu se pot forma, atata timp cat ele depind de achizitiile anterioare.

Schilder (1950) sublineaza corelatia dintre miscare si schema corporala. El sustine ca miscarea conduce la o mai buna orientare in raport cu propriul nostru corp. Nu stim prea multe despre corpul nostru daca nu il miscam, iar miscarea este un factor unificator intre diferitele parti ale corpului.

Multi specialisti sunt de acord cu Schilder, ca prin miscare venim in contact cu lumea inconjuratoare si cu obiectele, si ca doar prin miscare si noi contacte cu mediul, cunostintele despre propriul nostru corp vor creste. Chace scrie ca terapia prin dans, prin folosirea unei forme primare de comunicare, ofera individului un mod de relationare cu mediul si cu ceilalti atunci cand el este limitat de un handicap.

Cu cat schema corporala este mai bine conturata, cu atat mai clara este si diferentierea de mediu si de ceilalti. Aceasta diferentiere este necesara pentru dezvoltarea unor relatii. De aceea, miscarea si schema corporala sunt doua preocupari majore pentru terapeuti.

Un principiu de baza este sinteza aspectelor fizice si relationale ale miscarii. Nu are importanta care abilitati fizice sunt centrale, ci primordial este punerea accentului pe dezvoltarea relatiilor intre oameni. Schimbarile comportamentale au loc prin, si sunt sustinute de relationarea interpersonala cu copiii prin miscare. Schimbarile semnificative care au loc la nivelul miscarii pot afecta functionarea globala. De aceea, prin extinderea repertoriului de miscare al unui copil, ii furnizam mai multe posibilitati de dezvoltare a achizitiilor ce-i permit sa inteleaga si sa faca fata mediului. ~n aceasta munca, important este procesul in sine si nu produsul lui.

O importanta majora o are constientizarea eu-lui corporal pentru organizarea impulsurilor si internalizarea controlului. Copiii trebuie sa- si inteleaga propriile corpuri si capacitatea lor de miscare inainte de a putea face fata cerintelor exterioare ale mediului.

Folosirea oglinzii este o metoda de reflectare (insa nu si de imitare a miscarilor celorlalti) ce furnizeaza un mod de intelegere a experientelor unui copil, la nivel corporal. Aceasta metoda nu ofera doar informatii importante despre copil, altfel nedescoperite, ci, de asemenea, transmite copilului mesajul ca este vazut si acceptat asa cum este.

Aceasta acceptare, de cele mai multe ori, muta atentia copilului de la stimuli interni la cei din mediu, care mai apoi va duce la cresterea interactiunilor. Terapeutul nu trebuie sa fie pus in fata oglinzii atunci cand nu detine controlul comportamentului sau, sau cand actiunea nu ofera posibilitatea pentru o schimbare pozitiva. Pe masura ce adultul cunoaste copiii, acesta va fi capabil sa detecteze inceputul starii de agitatie si poate structura sedinta in asa fel incat sa evite pierderea controlului.

Oglinda poate fi folosita in contextul grupului, de exemplu atunci cand terapeutul alege un anumit cantec, activitate sau un anumit sprijin care reflecta energia si dinamica grupului.

Specialistul incearca intotdeauna sa realizeze o atmosfera consistenta si plina de acceptare, in timpul sedintelor de terapie prin miscare si dans. Deseori, acest proces este unul lent ce se desfasoara în conditiile impuse de copil. Odata cu reflectarea in oglinda vor avea loc si contactul vizual, atingerea, vocalizarea, actiuni ritmice, muzica, diferite modalitati de sprijin si o varietate de activitati senzorio-motorii; toate acestea contribuind la construirea unei relationari si, de asemenea, la schema corporala. Terapia prin miscare si dans la copiii cu nevoi speciale implica constientizarea senzoriala, constientizarea partilor corpului, dinamica miscarii, si, eventual, miscari mai expresive. Contact “Casa Faenza”: Tel +4 0256 487 002

http://www.impreuna.arts.ro/articol.php ... _articol=9
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby dora » Tue Oct 25, 2011 2:48 pm

La 28 de ani, o tânără schizofrenică a vorbit pentru prima oară, după ce a început terapia cu coregrafa Irina Roncea


Prin dans, trupurile devin inimi

Autor: IRINA MUNTEANU
10 octombrie 2011

Frumuseţea stă faţă în faţă cu durerea, în sala D.A.N.S., pe Popa Nan 82. E miercuri şi câţiva tineri care suferă de retard mental şi de alte boli care-i obligă să rămână pe viaţă în Centrul de recuperare Sector 2 au venit să danseze. Se adună în jurul Irinei, o cuprind cu mâinile, gurile fără dinţi se deschid în zâmbete, iar ochii le strălucesc. O fată a smuls din drum o albăstrea şi i-a adus-o femeii, care îi ajută, o dată pe săptămână, să-şi transforme trupurile în inimi. Apoi, ordonaţi, îşi dau jos pantofii şi ciorapii, se îndreaptă spre vestiar şi se schimbă. Poartă tricouri vernil, pe care scrie: "Bucuria – trupă de dans terapeutic" şi acronimul DANS (Dra­gos­te, Acceptare, Necesitate, Spe­ranţă). "M-am schimbat bine, doamna Păpuşica?", o întreabă o fată pe edu­ca­toare, doamna Georgeta Muler.

"Haideţi, toţi în linie, privirea în faţă! Cum respirăm? Rar, Dănuţa, rar, nu repede, că te sufoci!", spune co­re­grafa Irina Roncea şi dă drumul la o muzică de relaxare. Începe să se aplece în faţă şi în spate: "Bate un pic vântul!". Îşi unduieşte palma des­chi­să: "Mângâie aerul!". Unii tineri zâm­besc, sunt acolo; alţii îşi păstrează pri­virea ştearsă, dar toţi copacii im­per­fecţi ai acestei păduri simt adierea vântului şi se mişcă. Dansează Loredana, 34 de ani, retard mental, Claudia, 36 ani, retard mental, Viorica, 25 de ani, retard mental.

Irina schimbă muzica, pune un ritm vioi. Toţi îşi învârt şodurile, fac morişca aplecându-se în faţă şi apoi, ridicându-se, mâinile devin păsări ce zboară şi întregul grup exclamă: "Ooo". Îşi prind un genunchi cu mâinile, îl ridică. Unii nu pot să facă acest efort, dar încearcă. Strigă: "Uiiii!".

"Haideţi să facem jazzul", spune Irina, iar vocea caldă a minunatei Ella Fitzgerald îi face pe tineri să pocnească din degete, să se învârtă şi să zâmbească. "Saluti", comandă coregrafa şi toţi încearcă să salute. "Unde-i mâna, Costi?" Toată lumea aplaudă. "Acum mergem la horă. Ce vreau acum e să nu mai fie băiat lângă băiat. Mânuţele le ţinem ca la horă, aici sus. Nu strângeţi ca să scoateţi untura din om; trebuie de abia să vă atingeţi!" Şi se apropie şi se îndepărtează, braţele lor devin o undă, îşi scutură degetele şi aplaudă. "Facem mersul. Mă uit în ochii partenerului şi fac inimioara, apoi te depăşesc şi plec. Te pup, paa paa", îi explică Irina unui băiat, iar el înţelege că e părăsit şi râde. Se aranjează în două şiruri, dar jocul e întrerupt de lacrimile unei fete care se supără din senin.

"Măriucă, ce-i, mămică, cu tine? Ştii cât de frumoasă eşti când zâmbeşti şi stai dreaptă? Când te văd aşa, îmi vine să plâng şi mie", spune Irina şi tristeţea dispare. Toată lumea râde. Măriuca are 25 de ani şi suferă de tulburări de personalitate. La fel Viorica, 24 de ani. "Să văd acum cine ştie să meargă cel mai frumos. Mă duc la întâlnire, mă uit în ochii partenerului!". Muzica e frumoasă şi tristă, iar tinerii, copleşiţi de emoţie, se în­dreap­tă pe rând, doi câte doi, unii spre alţii, fac o inimioară cu braţele, apoi îşi continuă drumul. Costi, 26 de ani, retard mental, nu poate să facă aceste lucruri singur şi coregrafa îl ia de umeri şi-l ajută să ajungă la întâlnire. Dana se duce la întâlnire mişcându-şi tălpile diforme repede repede, ca un pinguin, pentru că suferă de retard mental şi e paraplegică. Unii merg clătinându-se în stânga şi în dreapta, alţii de abia îndrăznind să păşească, solemni. "Acum facem dansul irlandez!" Se îndreaptă în pas irlandez unii spre alţii, se iau de braţe, se în­vâr­tesc Mihai, 25 de ani, retard men­tal, şi Marian, 25 de ani, retard mental, Simona, 24 de ani, retard mental, Io­nuţ, 21 de ani, retard mental. "Vom ocu­pa toată sala.

Nu mai mergeţi ca ro­iul de albine, fiecare merge unde vrea şi stă unde vrea. Când bat din pal­me vă opriţi." Dar cel mai greu e să-l faci pe om să iasă din coloană şi să meargă fiecare pe drumul său. "Acum urmează statuile. Când bat din palme, mă opresc şi iau pe cineva în braţe." Unii refuză să se îm­bră­ţi­şeze, alţii umblă cu braţele deschise către cel pe care şi-ar dori să-l atingă. "Reveranţul!" Fetele duc piciorul în spate, băieţii duc o mână la spate şi se apleacă în faţă. "Bună ziua!" Aplauze. Ora de dans a luat sfârşit.

Daniela are 28 de ani, suferă de schizofrenie, iar până în iulie, după câteva luni de terapie prin dans, nu a vorbit niciodată. Acum îmi răspunde la întrebări uitându-se în altă parte.

Mariana, măruntă la 30 de ani ca un copil, îmi ia faţa în palme şi mă priveşte în ochi. Psihologul Nicolae Manuela spune că Mariana suferă de retard mental şi de autism, dar gestul său nu e cel al unui autist care nu suportă să atingă oameni.

"După un an de dans, au căpătat conştiinţa propriului corp, gestio­nează mai bine spaţiul, ştiu ce în­seam­nă sus şi jos. Privesc dansul în perspectivă, aşteaptă să vină ora de săptămâna viitoare", spune Lucian Stan, cel care oferă gratuit sala pentru ora de terapie. Irina Roncea a trăit acum doi ani experienţa minunată a organizării unui grup de dans comunitar şi atunci a învăţat că nu trebuie să te împrieteneşti cu dansatorii, pentru că, în momentul despărţirii, tris­teţea devine sfâşietoare.

"Au dansat «Pasărea de foc» pe scena Teatrului Naţional 107 copii şi tineri, dintre care unii erau normali, iar alţii sufe­reau de sindrom Down, erau surzi sau fuseseră aduşi la dans direct din stradă, unde locuiau. Am văzut atunci cum se manifestă spiritul gregar în sensul bun şi cum dansul i-a împrietenit." Atunci când i s-a propus să facă terapie cu tinerii care suferă de retard mental a fost mai întâi speriată. "Nu ştiam cât de departe pot să merg. Eu ridicam o mână şi nu ştiam dacă pot să facă şi ei asta. În jumătate de an am reuşit să-i învăţ să stea drepţi şi să-i privească pe oameni în ochi. Ora asta înseamnă foarte mult pentru ei şi mă întreb cu tristeţe ce se va întâm­pla cu ei când nu vor mai face dans."

http://www.jurnalul.ro/special/reportaj ... 93113.html
dora
 
Posts: 3722
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI


Return to TERAPII

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest