Terapia prin muzica

Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, admin, moderators

Terapia prin muzica

Postby Milena » Mon Oct 06, 2003 1:27 pm

E o metoda care a dat rezultate extraordinare cu Mara. Nu trebuie sa fiti cine stie ce talentat si nici sa aveti neaparat ureche muzicala. Noi am inceput prin a-i canta toate cantecele pe care le stiam. Uneori ii cantam acelasi cantec zile la rand, la cerere :) . Daca nu-i placea cantecul pe care il icepeam, plangea. Atunci incepeam altul. Si tot asa, pana gaseam unul care ii placea. I-l cantam de cate ori era agitata sau nu puteam s-o linstesc altfel. Mai tarziu ne-am dat seama ca, de fapt, ea invata si cuvintele. Fiinca atunci cand a inceput sa vorbeasca, stia deja versurile de la mai bine de 100 de cantece pentru copii. Vorbiti raspicat, rostiti cuvintele cu claritate, chiar daca le cantati. Cantecelele ne-au fost de folos si mai tarziu, cand am inceput sa descriem continutul imaginilor. Cartile pentru copii se refera de regula la acelasi univers prezentat in cantecele pentru copii, asa ca aveam deja o baza solida de "discutie". Degeaba ii ziceam "Mara, uite o veverita!", ca nu ma baga in seama, dar cand i-am spus "Mara, uite veverita cea isteata! Uite cum strange alune in paneras" (acestea fiind versurile dintr-un cantecel care-i placea ei), s-a uitat spre imagine si m-a ascultat 2-3 minute... vorbind. Mai sunt multe de spus. Revin maine.
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

completare

Postby Milena » Mon Oct 06, 2003 1:40 pm

E necesar sa adaug aceasta observatie. De regula, cam tot ce-am citit despre metoda asta de terapie prezinta asa niste lucruri sofisticate si foarte indepartate de omul de rand, cu muzicieni de meserie, cu instrumente muzicale adevarate, acre mai de care. Vreau doar sa spun ca detineti toate mijloacele de a-l face pe copil sa reactioneze, sa comunice. Vocea dumneavoastra e cel mai la indemana "instrument", apoi alte obiecte care pot deveni oricand "de percutie", de suflat etc. Nimic nu-i simplu, recunosc. Dar orice merita.
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

news

Postby shakalu » Fri Oct 10, 2003 8:03 pm

uite aici cateva lucruri mai savante si mai stiintifice despre terapia prin muzica ...cititi , luati aminte si incercati sa puneti singuri ceva la punct. asa cum spune si Milena cred ca fiecare parinte poate sa o faca asa cum trebuie cu propriul copil asa ca nu luati neaparat ceea ce spun astia pe aici "ad literam"

Music therapy has become accepted as a useful intervention for people with autism since it was introduced to the UK in the 1950s and 60s by practitioners like Juliette Alvin, Paul Nordoff and Clive Robbins. Although music therapy can be used with people with other physical, cognitive and emotional disabilities, it has particular benefits for people with autism; much of the earliest work done by therapists like Alvin, Nordoff and Robbins was with this client group. Since 1982 the profession has been recognised by the
National Health Service as a Profession Allied to Medicine, and in 1999 music therapy became a State Registered profession in the UK. There are now more than 200 registered professional music therapists. Many are employed by the National Health Service, local education authorities and social services; others work freelance. Music therapy departments are well-established within some Child Development Centres, and other primary and tertiary care provisions. In addition, some charitable organizations provide music therapy services – these include the Nordoff Robbins Music Therapy Centre and MusicSpace (see Useful
Organisations, below). The Association of Professional Music Therapists (APMT) can put clients or carers in touch with a music therapist working in their area. Music therapy is established as a profession in over 50 countries other than the UK and a World Music Therapy Federation has been formed to promote the understanding, use and development of music therapy for the international mental health community.
m
Case studies by music therapists (Agrotou 1998; Alvin and Warwick 1991; Nordoff and Robbins 1985, etc.) indicate that, although far more restricted than in musical communication with a normally developing child, music can stimulate and develop more meaningful and playful communication in people with autism. Obviously, this may apply more to some individuals than others, but universal responsiveness of some kind to music is generally acknowledged – and autistic children should not be excluded from this universal appeal. Music-making involves many of the fundamental elements of social interaction - self-awareness and 'self-in-relation to another'. Because of this, the musical aspects of interpersonal timing — attuned reciprocity in shared play, turn-taking, listening and responding to another person — can be augmented in music therapy with autistic children/adults to accommodate and address their frequently idiosyncratic and avoidant styles of communication. Rather than teaching a set of behaviours, which would then be specific to the music therapy or music context, music therapy encourages increased self-awareness/self-other
awareness, leading to more overt social interactions. The therapy stimulates and develops the communicative use of voice and pre-verbal dialogue with another, establishing meaning and relationship to underpin language development. The client may also benefit from increased tolerance of sound, tolerance of and capacity for two-way communication, the opportunity to exercise joint attention, and other emotional needs met in the therapeutic process. It is argued (Brown 1994) that participating in music therapy allows the person with autism to experience and explore a wider range of emotions. The nature of music is to combine a secure structure with constant change; in therapy music can form a familiar environment which the person with autism can participate in, occasionally diverting into episodes of
more spontaneous and new experiences of play, according to (or sometimes slightly beyond) his or her ability. Where meaningful play is established with a client, obsessive-compulsive patterns of behaviour, self-harming and other such behaviours usually decrease, although this depends largely on the individual and his family, and their educational and general social circumstances.
Music is increasingly used as part of early intervention programmes for children with autism, as it has been
recognised that musical interaction stimulates similar communicative behaviour to the early emotional interaction between mother and infant, which is crucial to the later development of social skills, but is usually severely limited by a child’s autism. For any age group, music therapy is most usually part of a multi-disciplinary programme, offering an enriched learning environment for development
of communication and other aspects of a child's personality.
erapy?
The treatment is based on the understanding that all people have an innate responsiveness to music, that this instinct can remain in spite of physical, cognitive or emotional handicap, and that it can be used to build a relationship between the therapist and the client. Music therapists talk of the rhythm of our heartbeat, melody in the spoken voice, and turn-taking in the interaction between an infant and its mother as evidence that musicality is a basic human characteristic. Robarts (1998: 176) describes these phenomena as ‘a musical hierarchy or orchestration of self-regulation and self-organisation’. And because music is so integral to our being, ‘by working . . . to free the person’s musical limitations, resistances and defences, and by building on the strengths of his or her musical elements, components and structures within an improvisational relationship, we are simultaneously working towards healing the other aspects of
her or his cognitive, physical, neurological and emotional being’. (Brown, 1994: 18)
What form does the therapy take?
There are various approaches to music therapy, but most rely on spontaneous musical improvisation. The therapist uses percussion or tuned instruments, or her own voice, to respond creatively to the sounds produced by the client, and encourage the client to create his or her own musical language. Instruments will be selected which are nonthreatening to the client – some people have a strong preference for one type of sound, and find others intolerable – and this individualistic approach is one of the strengths of music therapy for people with autism. The aim is to create a context of sound in which the client feels comfortable and confident to express himself, to experience a wider range of emotions, and to discover what it is like to be in a two-way communicating relationship. Simple songs, pieces or musical styles may be used and
become a recurring element in the therapy sessions, but these are always used flexibly to suit the mood and clinical and developmental needs of the client at any given moment. In fact, music as therapy need not fall into conventional patterns or even use words; the music therapist can respond to cries, screams and body movements by the client, all of which have rhythm and pitch and are susceptible to organisation in musical terms. It is important to stress the difference between music therapy and music lessons – in the therapeutic context, the client is not taught to play an instrument, and while he may acquire musical skills in the course of the therapy sessions, this is a secondary effect and not the primary purpose of the therapy. Music therapy sessions are usually held weekly – the number and duration of the sessions is normally agreed in advance to
suit the particular needs and circumstances of the client. It may be decided that a client would respond better to music therapy as part of a group than on a one-to-one basis with the therapist. Because structure and consistency are so important for this client group, music therapy ideally takes place in the same place each week, in a quiet room where there are no distractions. Sessions may be recorded on audio tape or video to enable the therapist to develop musical components significant for the individual’s development
from week to week. These recordings are normally treated as confidential clinical records; however, in some cases video is used to share work with parents and other professionals, and for clinical teaching purposes.
Musical interaction therapy
Wendy Prevezer (1990) has described her use of ‘musical interaction therapy’ with autistic children at Sutherland House School. Prevezer used music to reinforce the work she was doing in speech and language therapy, and not as a medium with its own healing potential. Her method differs from the profession of music therapy in that the musical interaction therapy practitioner is not required to be a musician nor to have trained at one of the recognized (APMT) training courses. (See also Chandler 1997; Christie
and Wimpory 1986; and Wimpory et al 1995.)
Research into music therapy
The efficacy of music therapy as an intervention for people with autism is widely endorsed by anecdotal evidence from parents and professionals. Case studies published over the years by therapists themselves (Alvin and Warwick 1991; Nordoff and Robbins 1985; Nolan 1989, and others) describe significant changes in the communicative and social behaviour of individuals with autism who have taken part in
music therapy. Research by Nordoff and Robbins (1964-68) produced evaluation and rating scales for Child-Therapist Relationship and Musical Communicativeness: an early example of qualitative research in music therapy (Robarts 1998). However, the nature of the therapy, which is grounded in one-to-one relationships, and in the emotional states of individuals, has made it difficult to gain scientific proof of its success: there is no neutral control against which to measure the apparent results, and observer bias will
always be present. More recently, collaborations between psychological researchers and music therapists have produced data within both quantitative and qualitative frameworks. The musical foundations of communication in the normal interaction between parent and infant have been established scientifically in infant developmental research. Robarts (1998) and Pavlicevic (1997) have shown that the clinical
adaptation and augmentation of early constructs of communication is fundamental to the therapeutic use of
music.
Controlled research studies such as those by Edgerton (1994) and Aldridge, Gustorff and Neugebauer (1995), have confirmed that improvisational music therapy can increase the communicative behaviour of children with autism, and that these skills are generalised to other contexts. However, more evidence-based research is still needed to explain the success of music therapy.
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

traducere...

Postby shakalu » Mon Oct 13, 2003 9:29 am

Terapia muzicala a fost acceptata drept interventie utila pentru persoanele cu autism de cand a aparut in Anglia in 1950 si ’60 introdusa de cercetatori ca Juliette Alvin, Paul Nordoff si Clive Robbins.
Desi terapia muzicala poate fi folosita cu persoane cu alte disfunctiuni fizice, cognitive si amotionale, prezinta beneficii speciale pentru persoanele cu autism, mai mult lucrarile facute de terapeuti ca Alvin Hordoff si Roggins au fost facute ccu acest grup de clienti.
Incepand din 1982, profesia a fost recunoscuta de catre Serviciu de Sanatate Nationala drept o Profesie Aliat Medicii si in 1999 terapia muzicala a devenit o profesie recunoscuta de Stat in Anglia.
Exista acum mai mult de 200 de profesionosti in terapie muzicala inregistrati. Multi dintre ei sunt angajati de Serviciu de Sanatate Nationala, autoritati locale de educatie si servicii sociale ,altii lucreaza pe contpropriu. Departamentele terapiei muzicale sunt bine stabilite in Centrele de Crestere a Copiilor si alte institutii primare sau de terti .In plus anumite orgamizatii de caritate ofera servicii de terapie muzicala- acestea include – Centrul de Muzica si Terapie Nordoff Robbins si Spatiul Muzical.
Asociatia Terapeutilor Profesionisti de Muzica (APMT) pot pune clientii sau carierele in legatura cu un terapeut de muzica care lucreaza in zona.
Terapia muzicala este reconoscuta drept profesie in peste 50 de tari in afara de Anglia SI O Federatie Mondiala a Terapiei Muzicale a fost formata pentru a promova intelegerea ,folosirea si dezvoltarea terapiei muzicale pentru comunitatea internationala a sanatatii mentale.

CUM DEVII TERAPEUT IN MUZICA?
Pentru a deveni un terapeut profesionist in muzica trebuie in primul rand sa ai o diploma sau o adeverinta in muzica, sau un nivel asemanator de pregatire muzicala si o diploma intr-un alt domeniu relevant, ca de ex.psihologia. Exista acum sapte universitati in Anglia care ofera mastere in calificarea in terapia muzicala ,Asociatia Terapeutilor Profesionisti in Muzica are o lista curenta a cursurilor.

TERAPIA MUZICALA
TERAPIA MUZICALA SI AUTISMUL
Studiile de caz de terapeuti in muzica ( Agratan 1998, Alvin si Warwick 1991; Nordolf si Robbins 1985 etc.) indica, ca desi mult mai restrictionat decat in comunicarea muzicala pentru un copil cu o dezvoltare normala, muzica poate stimula si dezvolta o comunicare mult mai importanta si plina de joaca in cazul persoanelor cu autism .Evident, acest lucru este mai mult valabil la anumite persoane decat la altele, dar la nivel universal reactia anumitor persoane la muzica este recunoscuta in general- si copii cu autism nu trebuie excluse din mesajul universal.
Compunerea muzicii implica multe din elementele fundamentale de interactiune sociala – auto-constienta si a eului in relatie cu altcineva. Datorita acestui lucru ,aspectele muzicale ale timingului interpersonal-reciprocitate in interpretare, interpretarea pe rand, ascultarea si raspunsul la alta persoana-pot fi marite in terapia muzicala cu copii/adulti autisti pentru a se acomoda si a se adresa prin stilurile de comunicare ale acestora frecvente si evitate.
Mai folositoare decat predarea unui set de comportamente care ar putea fi specifice terapiei muzicale sau contextului muzical, terapia muzicala incurajeaza o constiinta de sine/ si constientizarea celorlalti, conducand la interactiuni sociale mai deschise.Terapia stimuleaza si dezvolta folosirea comunicativa a vocii si dialogul preverbal cu altii, stabilind intelegerea si relatiile dezvoltarii lingvistice. Cliantul poate beneficia de asemenea de o toleranta marita a sunetului, toleranta si capacitatea comunicarii in sens dublu, posibilitatea de a exersa atentia distributiva si alte necesitati emotionale intalnite in procesul terapeutic.
Se sustine (Brown 1994) ca participarea la terapia muzicala permite persoanei cu autism sa experimenteze si sa explore un numar mare de emotii .Natura muzicala consta in a combina o structura sigura cu schimbari constante ; in terapie muzica poate crea un mediu familiar la care persoana cu autism se poate integra , la care poate participa ocazional transformandu-se in episoade mai spontane si experiente noi de joaca , in functie de ( sau uneori un pic mai departe ) abilitatile lui sau ei.
Acolo unde joaca este stabilita cu cliantul, tiparele obsesive –compulsive de comportament ,auto-destructive si alte astfel de tipare de obicei se imputineaza ,desi acest lucru depinde in mare parte de individ si de familia acestuia ,si circumstantele educative si in general sociale.
Muzica este intr-o mai mare masura folosita ca parte a programelor de interventie premature pentru copii cu autism, deoarece a fost recunoscut ca interactiunea muzicala stimuleaza un comportament comunicativ similar interactiunii emotionale precoce.

CARE ESTE TEORIA PE CARE SE BAZEAZA TERAPIA MUZICALA?
Tratamentele bazate pe faptul ca orice persoana are o reactie la muzica ,ca acest poate sa ramana dincolo de handicapul fizic ,cognitiv sau emotional ,si ca poate fi folosit pentru a construi o relatie dintre terapist si client. Terapeutii in muzica vorbesc despre ritmul batailor inimii, melodie in vocea care vorbeste, si schimbarea de roluri prin interactiunea dintre un copil si mama lui ca evidenta ca muzicalitatea este o caracteristica umana de baza.
Robarts descrie acest fenomen ca o ierarhie muzicala sau orchestratie a reglarii sinelui deoarece musica este atat de integratapentru existenta noastra .Intr-o relatie improvizata lucram in paralel pentru vindecarea altor aspecte ale existentei cognitive ,fizice ,neurologice si emotionale ale lui sau ale ei.


CE FORMA IA TERAPIA?
Sunt anumite modalitati ale terapiei muzicale dar majoritatea se bazeaza pe improvizatia muzicala spontana.
Terapeutul foloseste percutia pe anumite instrumente /vocea pentru a raspunde creativ la sunete, produse de client si incurajeaza clientul sa-si creeze propria limba muzicala.
Instrumentele vor fi selectate in functie de cat de periculoase pot fi pentru client. Au persoane cu o preferinta puternica pentru un anumit tip de sunet si le gasesc pe altele intolerabile si aceasta modalitate individualista este una dintre elementele importante ale muzicale pentru persoanele cu autism.Scopul este sa cream un context de sunet in care clientul se simte confortabil si increzator in el insusi, sa experimentam o gama mai mare de cerinte si sa descoperim cum e sa fim intr-o relatie de comunicare dubla.Melodiile simple, stilurile muzicale pot fi folosite si pot deveni un element relevant , dar acestea sunt intotdeauna folosite in mod flexibil ca sa se foloseasca ca sa se potriveasca dispozitiei si nevoilor de dezvoltare clinice ale cientilor in orice moment.De fapt ,terapia muzicala nu trebuie incadrata in tipare conventionale sau sa se foloseasca cuvintele.
Terapeutul in muzica poate raspunde la plansete ,tipete si miscari ale corpului cliantului toate avand un ritm si pot fi susceptibile organismului in termeni muzicali.Este important sa subliniem diferentele dintre terapia mizicala si lectiile de muzica.In contextul terapeutic ,cliantul nu e invatat sa cante la un instrument si in timp ce poate dobandi calitatile muzicale de-a lungul unei sesiuni ,acesta este un efect secundar si un scop primar al terapiei.
Sesiunile de terapie muzicala se tin de obicei saptamanal ,numarul si durata sesiunilor este in mod normal agreat inainte de a se stabili necesitatile particulare si situatiile clientilor.Clientul raspunde mai bine la terapia muzicala ca parte a unui grup decat de la persoana la persoana cu terapeutul.
Deoarece structura si consistenta sunt atat de importante pentru acest grup de clienti ,terapia muzicala in mod ideal se tine in acelasi loc in fiecare saptamana intr0o camera linistita unde nu sunt tentatii.
Sesiunile pot fi inregistrate pe caseta sau video a.i. sa il ajute pe terapeut sa dezvolte componente muzicale semnificative pentru dezvoltarea individuala de saptamana la saptamana.
Aceste inregistrari sunt in mod normal tratate ca inregistrari clinice confidentiale insa in unele cazuri video este folosit pentru a fi discutat cu parintii si alti profesionisti / pentru scopuri de predare ale clinicii.


TERAPIA INTERACTIUNII CU MUZICA
Wendy Prevezer ( 1990) a descris utilizarea terapiei interactionind cu muzica cu copii cu autism la SUTHERLAND HOUSE SCHOOL. Prevezer a folosit muzica pentru a intari munca pe care o facea prin vorbire si terapie lingvistica si nu ca un mediu cu intregul lui potential de vindecare Metoda ei difera de profesiunea de terapie muzicala prin faptul ca practicantii terapiei nu trebuie sa fie muzician sau sa fi fost pregatit intr-una din scolile recunoscute( APNT) ( vezi Chandler 1997; Chiristie&Wimpary 1986 si Wimpary 1995).

STUDIUL IN TERAPIA MUZICALA:
Eficienta terapiei muzicale ca o interventie pentru persoanele cu autism este in mare parte inclus in evidenta parintilor si profesionistilor.
Studiile de caz publicate de-a lungul anilor chiar de terapeuti ( Alvin&Warwick 1991), Nordoff si Robbins 1985; descriu modificari semnificative in comportamentul social si de comunicare ale persoanelor cu autism care au luat parte la terapia muzicala.
Studiul lui Nordoff si Robbins (‘64-’68) a produs evolutii in relatia copil-terapeut si in comunicarea muzicala.Un exemplu de studiu calitativ in terapia muzicala( Robarts 1998).
Insa natura terapiei care se bazeaza pe relatia persoana-persoana si pe starile emotionale ale persoanelor au facut sa fie mai dificil a se obtine dovezi stiintifice ale succeselor acestora. Nu exista nici un control neutru prin care sa se masoare rezultatele si dubiul poate exista intotdeauna .
Mai recent colaborarea dintre cercetatorii psihologi si terapeutii in muzica au dus la ogtinerea de reforme atat calitative cat si cantitative.
Fundatiile muzicale de comunicare dintre parinte si copil au fost stabilite stiintific in studiul de dezvoltare al copilului. Robarts 1998 si Pavlicevie 1997 au aratat ca adptarea si cresterea unor constructii premature de comunicare este fundamentala la folosirea terapeutica a muzicii .
Studiile de cercetare contin date ca acelea ale lui Edgerton ’94 si Aldridge, Gustorff si Neugebauer ’95 au confirmat ca improvizatia terapiei muzicale poate mari comportamentul comunicativ al copiilor cu autism si ca aceste trasaturi sunt generalizate in alte contexte.
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

televizorul

Postby gabib » Fri Dec 12, 2003 1:14 pm

poate cineva sa-mi spuna daca un zgomot de fond dauneaza sau nu?
de exemplu sunetele produse de televizor - reclame, stiri, ....
gabib
 
Posts: 2
Joined: Fri Dec 12, 2003 9:03 am
Location: constanta

Postby Guest » Fri Dec 12, 2003 2:25 pm

De ce te referi neaparat la un zgomot de fond ?
Pot sa-ti spun de exemplu ca desi baietelului meu ii place foarte tare televizorul cu tot cu reclame,muzica,sport,etc are anumite melodii,reclame
- ma refer la aspectele repetitive in general - pe care nu vrea sa le mai vada sau auda si atunci ia telecomanda si apasa astfel incit sa nu mai auda ceea ce nu vrea sau schimba canalul daca nu vrea sa mai vada ceva.
Cred ca nu se pune problema ca dauneaza ci mai repede ca nu vrea ceva anume.
Guest
 

tot televizoru'

Postby gabib » Fri Dec 12, 2003 4:19 pm

nu am explicat poate suficient....

puiul meu are aproape 3 ani.
sigur ii plac anumite reclame, melodii (repetitive). nu am ajuns inca la capitolul desene animate in vizionare, ii sunt destul de indiferente.

bineinteles, unele nu sunt pe ,,gustul" lui, si are chiar reactii pe care pana de curand nu le bagam prea mult in seama. schimbam canalul, si rezolvam problema.
as vrea sa stiu daca un televizor poate functiona perpetuu in camera in care se afla un copil, chiar daca nu e legat de activitatile lui imediate.

televizorul, vazut ca ambient (repetitiv, vizual si auditiv), poate conduce la reactii negative? ce impact asupra dezvoltarii psihice poate avea - chiar daca sunt numai emisiuni ,,cuminti".
il putem considera amic sau inamic?

a incercat cineva modificarea ambientului cu muzica tip yoga?
gabib
 
Posts: 2
Joined: Fri Dec 12, 2003 9:03 am
Location: constanta

Postby shakalu » Fri Dec 12, 2003 4:35 pm

gabi....in principiu nu are ce sa-i strice ...cu toate astea televizorul este in cazul copiilor autisti un mod de autostimulare vizuala si auditiva din care incet incet ar trebui sa il rupeti ; nu iti recomand TV in camera copilului pentru ca (stiu ca este mai usor pentru voi pentru ca pe el il linistete si voi puteti sa aveti o viata...) o sa ajunga sa devina dependent de televizor si o sa va fie foarte greu sa il scoateti de acolo (inclusiv din camera lui) ; eu in locul vostru l-as folosi cu masura si ca premiu pentru purtare frumoasa.....nu stiu daca ma fac corect inteles ....l-as folosi ca sa-l premiez de fiecare data cand face eforturi sa execute corect anumite lucruri pe care il invat.

in alta ordine de idei ....in general copii autisti au o problema cu selectia sunetului din zgomotele de fond ...adica fie ca vorbesti tu sau vorbeste televizorul sau cineva da o gaura in asfalt cu un pikamer pentru el diferentele sunt foarte mici ....mai intai ar trebui sa invete care sunt zgomotele - ce zgomot face un caine , o masina , un ciocan , etc ca uitatul la televizor sa ii fie de folos lui
shakalu
 
Posts: 595
Joined: Tue Sep 23, 2003 11:45 am

Postby guest » Fri Dec 12, 2003 5:04 pm

Si in cazul copilului meu, televizorul si radioul -chiar daca volumul acestora este mic- ii distrag atentia.
Noi nu-l mai lasam de cca 1 an sa se uite cand vrea el la televizor. Si obligatoriu cand facem "lectii" acestea sunt inchise.
guest
 
Posts: 15
Joined: Thu Oct 09, 2003 1:08 pm

Postby Milena » Fri Jan 16, 2004 2:00 pm

Revin putin la muzica si la Mara, evident... Inca de mult timp, acum mai bine de un an, Mara imita cantatul la diverse instrumente, acesta fiind unul din jocurile noastre. Ii placea indeosebi miscarea degetelelor atunci cand imita cantatul la pian. Mai apoi, am observat ca era foarte atenta de fiecare data cand vedea la TV pe cineva cantand pe o claviatura. O imita adesea pe Paula Seling. Si din cauza parului ei lung... :( , din cate ne-am dat noi seama. Ideea e ca ne-am hotarat sa-i cumparam un instrument electronic, la care exerseaza deja de 3 saptamani, cate 15 minute pe zi, in serii de cate 5 minute. In momentul de fata, aceasta ocupatie nu-i serveste decat la a-i educa rabdarea, ceea ce e foarte bine. O sa va tin la curent cu eventualele progrese...

Milena
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby casandra » Fri Jan 16, 2004 6:41 pm

Si baietelului meu ii place muzica, reactioneaza foarte bine. Si el imita, mai ales la toba, xilofon, orga.
casandra
 
Posts: 98
Joined: Fri Oct 31, 2003 6:13 pm

Postby dora » Wed Apr 28, 2004 7:01 am

Sunetele care vindeca
GHEORGHE IOVU
"Sincer sa fiu, si pentru mine este uluitoare aceasta putere a sunetelor armonioase de-a vindeca"
N-am crezut niciodata ca un bar oarecare, un loc in care lumea vine sa se distreze, poate deveni o... metoda de vindecare. Ei bine, mi-a fost dat sa vad totusi si aceasta minune. Barul respectiv se afla intr-un club al universitarilor din Timisoara si nu este prin nimic mai presus sau mai prejos decat orice alta unitate cu acest profil, doar ca in fiecare miercuri seara, aici are loc o metamorfoza neobisnuita. Pe usa capitonata de la intrare este agatata o placuta aurie pe care scrie MELOTERAPIE, adica terapie prin muzica, iar la deschiderea acestei usi te invadeaza un adevarat val de sunete cristaline. O seara pe saptamana, acest loc se transforma intr-o "institutie" de sanatate, in care publicul vine sa-si tamaduiasca psihicul si spiritul, cu muzica unui timisorean cu adevarat inspirat de Dumnezeu: Gheorghe Iovu. Concertele sale saptamanale sunt gratuite si aduna un public extrem de interesant: in general, oameni mai in varsta si foarte tineri. Am participat si eu la o asemenea sedinta de terapie pe note, iar impresia a fost coplesitoare. Muzica in sine, atmosfera, caldura publicului din acea zi friguroasa si umeda de inceput de primavara m-au hotarat sa scriu despre acest fenomen.


Cum a inviat filodendronul
Daca ar fi sa fac o caracterizare a d-lui Gheorghe Iovu, as incepe cu doua trasaturi: modestia si candoarea. Altfel, prin contrast cu muzica sa diafana, este un barbat cu o alura atletica, mult mai tanar decat o indica numarul de ani. Cu gesturi precise, o tinuta dreapta si un zambet sincer, te face sa te simti in largul tau, inca de la prima intalnire. Atunci cand canta, pare sa se fi desprins de lumea pamanteana, avand insa si o siguranta de sine, pe care o transmite publicului. Cand vorbeste, in schimb, este chiar timid, preferand mai degraba limbajul muzicii, decat pe cel al cuvintelor. Interviul cu domnia sa a fost poate cel mai placut din viata mea, pentru ca atunci cand simtea ca nu-l ajuta cuvintele, se aseza in fata claviaturii si imi canta. Regret ca nu pot transpune si muzica sa in randurile care urmeaza, dar voi reda in cuvinte personalitatea acestui om exceptional si virtutile extraordinare ale terapiei pe care o promoveaza.
- Sa incepem cu inceputul: cine sunteti dvs., d-le Gheorghe Iovu?
- Sunt un om care a folosit muzica mai intai ca autotratament, pentru ca apoi sa descopere ca ea le poate fi de folos si altor oameni. Meseria pe care am practicat-o pana de curand (am fost pensionat pe motive de sanatate, ficatul meu nemairezistand la tetraetilul de plumb cu care a tot fost intoxicat) a fost aceea de scafandru in uriasele rezervoare de combustibil ale "PECO" Timisoara. Practic, vreme de mai bine de douazeci de ani, m-am "jucat" cu moartea, am fost supus la o tensiune psihica imensa. Pentru a ma reechilibra psihologic, am gasit ca evadare muzica. Am facut ore de canto si chitara la Scoala Populara de Arta, am cantat muzica usoara la tot felul de reuniuni, apoi, la un moment dat, am inceput sa aud intr-un for interior sunetele unei muzici foarte pure, delicate, care nu putea fi generata de nici un instrument pe care il cunosteam atunci. Era in anii "80, cand nu se auzise inca de instrumente electronice, si cel mai apropiat ca rezonanta de ceea ce eu auzeam a fost pianul, pe care am inceput sa-l studiez.
- Ati spus ca <<auzeati muzica>>, deci dvs. retransmiteti o muzica pe care o auziti... de unde?
- Poate de la ingeri (zambeste si face o pauza). Sunt in lumea aceasta inca multe taine pe care noi nu le cunoastem. Cert este ca mi-am vandut masina si am reusit sa-mi cumpar un sintetizator electronic foarte performant. Am incercat apoi si am reusit sa transpun in muzica inspiratiile mele mai vechi, acasa, in camera mea, cu ajutorul orgii, petrecand zile si nopti numai cu muzica. Pe urma, am plecat pentru o perioada in Statele Unite, unde am mai cantat pe la diferite case de batrani, orfelinate, precum si pentru romani de-ai nostri, plecati acolo. Cand m-am intors, dupa cateva luni, printre primele lucruri pe care mi le-a spus nevasta-mea a fost ca filodendronul din camera mea, desi a fost udat si ingrijit, s-a uscat. S-a uscat probabil de dor, si acum trebuia aruncat. Mi-era drag filodendronul si i-am zis sa nu-l arunce, ca poate-si mai revine, desi nu mai avea nici o frunza. Nu stiu ce mi-a venit, ca i-am cantat o multime de melodii, mai ales o bucata pe care am compus-o in Statele Unite, ce are o poveste mai speciala: intr-o seara, mai in gluma, mai in serios, le-am spus gazdelor noastre din Arizona ca, daca am sa cant, atunci o sa vina ploaia. Asa ca am compus o melodie pe loc, am cantat-o, si in noaptea aceea a plouat. Acolo este desert si ploua de cateva ori pe an, iar atunci e sarbatoare. Asa ca cei de-acolo s-au minunat. M-am minunat si eu si am numit melodia "Nopti in Arizona". Cu "Nopti in Arizona" s-a vindecat si filodendronul meu, caruia i-au crescut frunzele la loc. Tamaduirea plantei a fost rapida si m-a pus pe ganduri, incat i-am povestit-o si unui prieten mai vechi - un pictor, care intre altele este si controlor de trafic aerian si are o "ureche" foarte buna si un simt artistic rafinat. El m-a ascultat si mi-a spus ca muzica mea se ridica la valoarea unor compozitori straini, celebritati in domeniu. Asta mi-a dat curaj sa continuu.
- Si cum ati ajuns la domeniul acesta, al vindecarii prin muzica, pe care inca foarte putini oameni il cunosc?
- Obiectivari mai clare ale valorii acestei muzici le-am avut cand am concertat pentru prima oara la Colegiul Medicilor din Timisoara. Atunci m-a ascultat seful Clinicii de Psihiatrie, d-l prof. univ. dr. Mircea Lazarescu, si mi-a propus o colaborare. Dumnealui a selectat mai multi pacienti in stare mai putin grava (cei cu depresii severe, psihoze sunt practic impermeabili la acesti stimuli) si le-am cantat de mai multe ori. Rezultatele au fost uimitoare - acestia au devenit mai calmi, mai destinsi, somnul lor s-a imbunatatit... A fost un semn si mai puternic sa continuu. De atunci, am concertat gratuit in tot felul de locuri, am imprimat casete si compact-discuri pe care le-am trimis acolo unde erau cerute. Din pacate, nu s-a facut un studiu medical in toata puterea cuvantului, dar muzica aceasta a ajutat - conform celor spuse de medici - copii cu retard psiho-motor, bolnavi nevrotici si cardiaci, oameni cu insomnie de zeci de ani. Sincer sa fiu, si pentru mine este uluitoare aceasta putere de a vindeca a sunetelor armonioase.
- Care a fost cea mai impresionanta experienta de vindecare cu ajutorul muzicii pe care ati avut-o?
- Greu de spus. Ca impact asupra unui colectiv, cel mai puternic efect s-a inregistrat la Karlsruhe, in Germania, unde am cantat la una din cele mai mari clinici de psihiatrie din Europa. Erau acolo si pacienti, dar mai ales medici, o multime de medici curiosi sa-l asculte pe romanul despre care auzisera ca vindeca prin muzica. Mi-a fost teama ca publicul de acolo, fiind mai rece, n-o sa receptioneze aceasta muzica, dar dupa o ora si ceva de concert, s-a produs un fenomen: toti erau atat de fericiti, ca nu puteau vorbi. N-o sa-i uit niciodata pe medicii aceia, cum aratau atunci cand s-a reaprins lumina in sala: erau rosii la fata, cu lacrimi pe obraz si - lucru rar pentru ei - au venit sa ma imbratiseze. Ca vindecare in sine, cel mai mult m-a impresionat insa cazul unei fete din Lugoj. Provenea dintr-o familie instarita, avea toate conditiile, dar cu toate acestea, s-a imbolnavit psihic si era considerata, la 24 de ani, irecuperabila. Cei din familia ei m-au vazut intr-o emisiune televizata si m-au chemat acasa la ei, ca sa-i cant. Cand am ajuns, fata era in pat, cu o privire pierduta, care nu se fixa pe nimic, iar din cand in cand, avea un spasm foarte puternic, care-i schimonosea tot chipul. Mi-am montat orga si am inceput sa fac primele probe, atunci ea a spus aratand vag spre mine: "Acolo cineva lucreaza foarte tare!", apoi s-a linistit. Am inceput sa-i cant o melodie care sa i se potriveasca, iar pe la jumatatea ei, fata s-a ridicat brusc din pat, mai exact, a zvacnit. Pentru prima oara dupa mult timp, Oana (asa o cheama) a fixat cu privirea obiectele si oamenii din jur si era infiorata, toata, de muzica. Melodie dupa melodie, am continuat sa cant, sa improvizez, iar pe obraji imi siroiau lacrimile de emotie si recunostinta fata de Dumnezeu. Fata aceea si-a revenit si de atunci nu a mai avut probleme. M-a sunat acum vreo trei saptamani din Olanda, pentru ca de atunci tinem legatura, si se simte excelent, este un om normal.
- Am ascultat si eu muzica dvs. si, intr-adevar, nu prea seamana cu ceea ce se asculta astazi: nu este deloc zgomotoasa, este mai degraba cristalina si diafana. De unde credeti ca vine puterea ei tamaduitoare?
- Stiti cum este?De fapt, nu muzica vindeca, ci sufletul omului se vindeca prin iubirea pe care a insamantat-o in el Dumnezeu. Dragostea din fiecare om vindeca. Aceasta dragoste, acest dor caut sa-l generez prin muzica, pentru ca sentimentul acesta de iubire ne conduce direct la suflet, acolo unde se afla si vindecarea. De fapt, nu toti oamenii primesc aceasta muzica. Unii nu o pot suporta, altii sunt foarte sceptici sau o resping vehement. In ultimii doi ani, am fost la tot felul de televiziuni nationale si dupa cate o emisiune, imi dadeam numarul de telefon, pentru a le trimite oamenilor, contra unei sume modice, casete. Multi m-au sunat din curiozitate: "Cum, domnule, insomnia mea de 20 de ani, care nu trece cu medicamentele cele mai scumpe, se vindeca asa, cu o melodie?". Nu toti, dar multi dintre acestia au avut totusi rezultate spectaculoase.
- De fapt, in ce consta metoda dvs. de vindecare, exista o tehnica speciala de a asculta muzica?
- Nu m-am gandit la acest lucru, pentru ca muzica vorbeste de la sine. Totusi, pentru a se obtine rezultate, trebuie indeplinite doua conditii: 1. Persoana care asculta sa fie cat mai relaxata, intr-o pozitie stabila, pe care sa nu o schimbe prea des; 2. Toata atentia sa-i fie concentrata asupra muzicii, fara sa mai faca nimic altceva in paralel. Ca "doza", este bine sa se faca o ora neintrerupta de auditie zilnic, vreme de macar doua saptamani. Mai ales la inceput, muzica nu trebuie ascultata decat atunci cand suntem in stare de repaus si atentia nu ne este bruiata de nici o alta preocupare. Muzica aceasta se adreseaza in primul rand tulburarilor si problemelor cauzate de stres, iar intr-o societate in care unul din trei oameni sufera de depresie pasagera sau permanenta, va dati seama cata nevoie este de un asemenea refugiu. Pentru ca muzica pura, adresata sufletului, este un refugiu, un loc numai al nostru, in care ne putem regasi in fiecare zi. Prin aceasta regasire prin muzica pot fi tratate nevrozele, depresiile, anxietatea, tulburarile de dezvoltare intelectuala si mai ales emotionala la copii, insomnia, diferite boli care apar pe fond de stres: iskemia cardiaca, hipertensiunea, gastrita si ulcerul, colita, anumite forme de alergie si astm pe fond nervos, iar lista ar putea continua.


Pacientii au cuvantul
- Prof. H.M. Ciugudean, directorul Casei Universitarilor din Timisoara. "In urma cu mai bine de doi ani, am trecut pe langa moarte. Totul a pornit de la o infectie destul de urata, care s-a complicat, am fost internat in spital, unde se pare ca am ajuns cam tarziu. In cele din urma, am intrat in coma pentru noua zile si am fost cu greutate adus la viata de catre medici. Dupa un timp, am fost externat si a urmat perioada de convalescenta. Sub numele acesta de convalescenta se ascund adesea perioade din cele mai dificile din viata noastra. Ma simteam slabit fizic, deprimat, parca nu ma mai regaseam, iar situatia aceasta ameninta sa se prelungeasca... Atunci a venit la mine d-l Gheorghe Iovu, intrebandu-ma daca nu pot sa-i dau un spatiu ca sa concerteze gratuit, pentru oameni, saptamana de saptamana. I-am cerut sa-mi faca o demonstratie a maiestriei sale muzical-medicale, iar de la primele acorduri m-am simtit cucerit si tamaduit deopotriva. Nu stiu, a fost ca un moment de eliberare declansat de muzica domniei sale, care m-a facut sa revin, nu doar cu corpul, ci si cu sufletul la viata. In scurta vreme, mi-am revenit si pentru aceasta ii sunt recunoscator profund d-lui Gheorghe Iovu, care de atunci concerteaza neintrerupt la Casa Universitarilor..."
- I.T. - Bucuresti, economist la Ministerul Agriculturii - insomnie. "L-am <<cunoscut>> pe d-l Gheorghe Iovu pe ecranul televizorului, la emisiunea <<Duminica in familie>>. La acea emisiune s-au spus tot felul de lucruri, cum ca muzica ar ameliora hipertensiunea si problemele cardiace, ar reduce stresul si ar elimina insomnia. Sincera sa fiu, eu nu cred in aceste terapii, dar am vrut sa incerc, si asta pentru ca oricum nu aveam nimic de pierdut. Problema mea era ca, de cand mi-a murit mama - de care eram foarte legata -, nu mai puteam dormi deloc noaptea si trecuse mai bine de un an, iar situatia devenise pentru mine aproape disperata, pentru ca eram tot mai macinata psihic de nesomn. I-am dat un telefon d-lui Iovu si i-am cerut o caseta, pe care am ascultat-o mai multe seri la rand, inainte de a adormi. Mi s-a parut un adevarat miracol, inca din prima noapte: pentru prima oara am adormit profund si am visat atat de frumos, am visat ca zburam. M-am trezit in sfarsit regenerata si cu o pofta de viata care parca venea din strafundul meu. Cred ca muzica d-lui Gheorghe Iovu este un adevarat miracol, pe care multi oameni ar fi bine ca macar sa-l incerce."
- M.G. - Bucuresti, maior la sectia de criminalistica - depresie. "Pe prietenul meu Gheorghe Iovu il cunosc de la Antena 1, unde si-a lansat una din casete. Am vazut emisiunea cu el dupa ce luasem pumni de medicamente pentru a-mi trata depresia care ma chinuia de mai bine de doi ani de zile. Eram disperat, pentru ca in starea in care ma aflam nu mai puteam face fata nici la serviciu si nici in familie. Nu stiu ce m-a facut sa am incredere in puterea muzicii lui, din care am auzit doar un fragment la televizor. Cert e ca i-am dat telefon si i-am cerut sa-mi trimita toate albumele pe care le scosese pana atunci. Dupa ce am primit casetele, m-am izolat in dormitor, am inchis ochii si am ascultat aceasta muzica ore in sir. Si pot spune ca pentru prima oara dupa mult, mult timp, am putut si eu sa ma relaxez si sa ma simt om cu adevarat. Nu stiu cum sa numesc ce mi s-a intamplat, parca mi s-ar fi trezit la viata sufletul.
Din cele relatate, s-ar putea crede ca muzica d-lui Gheorghe Iovu este destinata doar celor bolnavi. Gresit! Muzica sa este adresata poate in primul rand celor sanatosi, pentru a-si mentine echilibrul si armonia sufleteasca.
Pe d-l Gheorghe Iovu il puteti contacta la tel. 092/61.18.72.
ILIE TUDOR

FORMULA AS
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Milena » Tue Mar 08, 2005 1:54 pm

Nu stiu sa spun in procente cat si ce a recuperat Mara datorita muzicii. Nici sa apreciez in cuvinte fericirea ce i se citeste pe chip atunci cand atinge o claviatura. Pot sa vorbesc despre mine, despre ce simt atunci cand o privesc si o ascult cantand. Pentru ea, e parca cel mai firesc lucru din lume. Pentru mine, bucuria imensa cand o aud intreband la sfarsit "Ti-a placut? Pentru tine am cantat...", nu se poate compara cu nimic din ce am trait pana acum.
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Postby dora » Thu Mar 10, 2005 11:43 am

Milena,
ce minunata rasplata pentru toate eforturile voastre supraomenesti,pentru toate noptile nedormite cand ii cantai cu o energie mai presus de tine,pentru toate momentele cand ii cumparai colaborarea cu pretul unui cantec,pentru efortul sotului tau de a invata sa cante la pian.Ai scos-o din lumea ei prin cantec si ea te rasplateste pe masura.Culegi ce ai semanat,iar recolta iti va depasi asteptarile,sunt sigura.Vei plange tot timpul la primul ei concert,pentru ca va canta in primul rand pentru tine
dora
 
Posts: 3726
Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
Location: BUCURESTI

Postby Milena » Thu Mar 10, 2005 1:32 pm

Multumesc, Dora, pentru mesajul tau. Ma emotionez foarte tare cand vorbesc despre copiii mei, cu atat mai mult atunci cand ma refer la "performantele" lor. Discutam aseara cu Dorin, sotul meu, despre ce asteptam de la Mara din aceasta perspectiva, a unei eventuale cariere muzicale... amandoi am fost de acord ca e prematur sa ne gandim la asta, fara a o exclude insa, si ca cel mai important lucru e bucuria pe care o traieste Marut atunci cand canta; rolul nostru ar fi acela de a veghea ca aceasta stare sa nu i-o altereze nimeni, prin cine stie ce metoda brutala si superdidactica... Asa ca am inceput alte sapaturi... pe net despre predarea pianului la copiii cu dizabilitati, in special la copiii cu autism, sotul meu preluand stafeta. Acum e randul lui sa se specializeze :). Avem incredere in Mara si in capacitatea ei de exprimare... artistica, sa-i spunem asa. Are doar 4 ani si 10 luni si o sensibilitate care nu poate fi cuprinsa in cuvinte.
Preferatele ei sunt "acordurile de nisip", cum le zice ea, adica acordurile majorate 7... recunoaste instantaneu orice interval muzical, fara gresala, din ziua in care a invatat ca ceea ce aude ea poarta nume de secunda, terta, cvarta, cvinta etc., diminuate, marite... si multe altele.

Problemele raman in continuare lipsa de rabdare si deficitul de atentie... dar lucram si la asta... :)
Mara - aprilie 2000; diagnostic: autism infantil; alte observatii: prematur gradul III
Milena
 
Posts: 350
Joined: Mon Sep 29, 2003 1:38 pm
Location: Cluj-Napoca

Next

Return to TERAPII

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests