Articol preluat integral din revista “Viata Medicala” nr 16 / 16.04.2004 semnat de prof. dr. Dragos T. Stefanescu.
Autismul – afectiune monogenica ?
Ultimele doua decenii au fost marcate de cresterea cvasiexploziva, inregistrata in intreaga lume, a prevalentei sindroamelor autiste. In California, acestei cresteri i s-a atribuit chiar un caracter epidemic. Potrivit unui studiu condus de profesorul M. Megson, prevalenta in acest stat american a autismului – care, in 1978, afecta unul din 10.000 copii – a atins in prezent valoarea alarmanta de 1 la 300, superioara celei a prevalentei sindromului Down sau a diabetului juvenil.
Incercand sa identifice cauzele acestui fenomen, echipa profesorului Megson a investigat un lot alcatuit din cateva sute de copii cu autism si a constatat ca aproape toti prezentau o carenta severa in vitamina A. Deficitul observat a fost atribuit administrarii triplului vaccin RUR (rujeolic, urlian, rubeolic) care, prin stabilizatorii-prezervanti pe care ii contine (aluminiu, mercur, formaldehida), sau chiar prin virusul rujelos, ar actiona nu numai asupra metabolismului vitaminei A, ci si asupra invelisului mielinic al prelungirilor neuronale, caruia i-ar produce deteriorari ireversibile si, prezumabil, asupra sistemului imunitar, pe care l-ar depresa. Rezultatele unei cercetari intreprinse in Marea Britanie pe bolnavii cu autism nascuti intre 1979 si 1999 arata insa ca, desi in crestere constanta pe parcursul intregii perioade analizate, prevalenta bolii nu a aparut a fi semnificativ influentata de introducerea, in 1988, a obligativitatii imunizarii cu vaccin RUR. Infirmatorii sunt, de asemenea, si datele raportate de Madsen si colaboratorii, care au examinat fisele de sanatate ale tuturor copiilor nascuti in Danemarca (peste jumatate de milion) din 1991 pana in 1998. Dintre acestia, 82% primisera vaccin RUR, restul de 18% ramanand nevaccinati. Datele obtinute nu au evidentiat nici o diferenta intre rata autismului la copii vaccinati si cei nevaccinati. Intrucat, in afara vaccinarilor, nu au fost incriminate alte interventii exogene, iar rolul etiologic al imunizarii cu RUR este, practic, exclus, inseamna ca intreaga raspundere pentru cresterea vertiginoasa a numarului cazurilor de autism revine factorilor genetici. Se pune insa, firesc, intrebarea: cat de reala este aceata crestere ? Neindoielnic, autismul este o tulburare cu mult mai frecventa decat se estima in urma cu sase decenii, atunci cand a fost individualizat ca entitate morbida de catre psihiatrul american de origine germana, Leo Kanner. Potrivit profesorului Eric Fombonne de la Universitatea din Montreal, explicatiile diferentei dintre raportarile statistice ale anilor ’60 si cele actuale privind prevalenta acestei devastatoare afectiuni sunt reprezentate de stabilirea unor criterii mai precise de diagnostic, de redefinirea si implicita extensie a conceptului de autism si a cadrului sau nosografic (in categoria autismului au fost intre timp incluse tulburarile atipice ale dezvoltarii si sindromului Asperger), de mai buna cunoastere a continuumului autismului, precum si de constientizarea, atat de catre profesionisti – corp medical, personal didactic - cat si de catre “profani”, a faptului ca un coeficient inalt al inteligentei sau o hipercompetenta sectoriala (autistii pot fi calculatoristi geniali, pot avea un remarcabil talent muzical sau aptitudini exceptionale pentru memorizarea imaginilor complexe) nu sunt incompatibile cu diagnosticul de autism.
Autismul este o tuburare grava, globala, instalata precoce (in primii trei ani de viata) a dezvoltarii copilului, determinata de o disfunctie cerebrala al carei substrat morfopatologic continua sa constituie o enigma. Perturbarile socializarii, deficitul sever al functiei semiotice si al comunicarii, intarzierile in dobandirea deprinderilor nespecifice sunt principalele categorii de alterari a caror exprimare contureza tabloul clinic al autismului.
Din prima categorie fac parte incapacitatea de a stabili relatii cu anturajul (aloneness) si intoleranta la schimbari (sameness). Incapacitatea inserarii sociale asociaza indiferenta aparenta sau chiar intoleranta fata de cei din jur, dificultatea ajustarii posturale, indiferenta la solicitari, lipsa de empatie si de reciprocitate sociala sau emotionala, privirea periferica. Intoleranta la schimbari se exprima prin: rezistenta majora la nou, adeziunea aparent inflexibila la obiceiuri sau ritualuri specifice si nefunctionale, manierisme motorii stereotipe si repetitive, conduite stranii (adulmecat, lins, autostimulari, autoagresivitate).
A doua categorie include retardul achizitiei sau absenta totala a limbajului vorbit, fara tentativa de compensare prin alte moduri de comunicare (gestica, mimica), folosirea stereotipa si repetitiva a limbajului (ecolalie, inversarea pronumelor), absenta ajustarii conversationale. Performantele cognitive variaza in limite largi: doua treimi dintre copii autisti au un coeficient intelectual nonverbal inferior valorii de 70, cel global situandu-se sub 55; restul au o inteligenta normala.
In cea de-a treia categorie se incadreaza alterarile nespecifice ale independentei fata de ambientul cotidian, precum si diferite bizarerii (pica, selectivitate alimentara, ritualuri de curatenie, manipulari de excremente, bruxism).
Aproximativ 25% din bolnavi prezinta trasaturi dismorfice (macrocefalie, anomalii structurale cerebrale); un procent asemanator prezinta alterari neurologice (hipotonie, tulburari de coordonare, epilepsie).
Numeroase observatii indica participarea, in determinismul autismului, a factorilor genetici. Argumentele pentru sustinerea asertiunii ca autismul este un sindrom conditionat genetic sunt furnizate de studiile epidemiologice, gemelologice, cromozomiale si moleculare. Studiile epidemiologice arata ca in cazul cuplurilor care au un copil cu autism, riscul ca urmatorul copil sa fie, la randul lui, afectat este de 75 de ori mai mare decat cel inregistrat in populatia generala. In autism, coeficientul lambda (riscul populatiei generale / riscul rudelor) este de 75, semnificativ superior celui ce caracterizeaza afectiunile mutifactoriale (diabet zaharat – 15, scleroza in placi – 40), dar inferior celui al bolilor monogenice (fibroza chistica – 500), iar valoarea heritabilitatii (mostenirii) – 95 – o depaseste pe cea calculata pentru schizofrenie (85). Concordanta intre gemenii monozigoti atinge 95%, in contrast cu valoarea de numai 10% notata la dizigoti. Genomul unora dintre pacientii cu autism contine anomalii citogenetice, mai frecvent interesati fiind cromozomii 2,3,7,15,19 si X, dar asociarea cu autismul a aberatiilor structurale sau numerice ale cromozomilor nu este pe deplin relevanta. Analizele moleculare adresate adresate unei serii de gene-candidat, printre care NF1 (raspunzatoare de producerea neurofibromatozei tipul 1), FMR1, MECP2, EN2, RELN sau HOXA1 (toate intervenind in dezvoltarea creierului), nu au reusit sa aduca dovada peremptorie a implicarii vreuneia dintre acestea in patogeneza autismului. A fost, de asemenea, avansata ipoteza participarii la constituirea fenotipului austic, a alterarii mutationale a genelor care codifica transportori sau receptori ai neurotransmitatorilor: 5-hidroxitriptamina si acidul gamma-aminobutiric. Ipoteza nu a fost confirmata.
Numarul din 19 noiembrie 2003 al revistei franceze Medicine et Science a publicat articolul “Le genetique de l’autisme”, semnat de un grup de cercetatori condus de de Thomas Bourgeron de la Institutul “Pasteur” din Paris. Materialul se incheia cu afirmarea neechivoca a caracterului poligenic al etiologiei sindroamelor autistice, insistandu-se asupra improbabilitatii existentei unei singure gene a carei mutatie s-ar putea face raspunzatoare de imprimarea intregului complex al trasaturilor patologice. Inaintea aparitiei articolului a fost adaugata insa o nota in care autorii anuntau ca, impreuna cu cercetatorii de la Spitalul Universitatii din Gotteborg (Suedia), au reusit sa identifice, la subiectii cu autism si sindrom Asperger, doua mutatii in doua gene – NLGN3 si NLGN4 – cunoscute a codifica proteine din familia neroliginelor, ambele situate pe cromozomul X – una in pozitia Xq13-q21 si alta in regiunea Xp22.3 (localizarea pe cromozomul X explica de ce autismul este de patru ori mai frecvent la baieti). Mutatia genei NLGN4 este rezultatul insertiei unui singur nucleoid, urmata de decalarea cadrului de lectura si de subsecventa aparitie a unui codon stop prematur, plasat inaintea domeniului transmembrenar al produsului proteic, pe care il trunchiaza. Aceasta mutatie, produsa de novo la mama, a fost transmisa celor doi baieti, determinand la unul dintre ei dezvoltarea autismului, iar la celalalt – a sindromului Asperger. Mutatia a fost absenta la un alt frate, clinic normal, precum si la 350 de martori sanatosi. La doi baieti apartinand altei familii – unul cu autism si altul cu sindrom Asperger – a fost gasita o mutatie a genei NLGN3, mostenita, de asemena de la mama. Neroliginele sunt molecule de aderenta localizate la nivelul componentei postjonctionale a sinapselor excitatorii. Mutatiile ar altera legarea moleculelor de neuroligine la pertenerii lor presinaptici – neurexinele –, deteriorand esential functia sinaptica. Identificarea celor doua mutatii morbide intalnite in doua familii independente sugereaza ca deficitul formarii sau al stabilizarii anumitor populatii de sinapse din sistemul nervos central se poate solda cu aparitia tulburarilor autistice.
Mutatiile identificate de echipa lui Thomas Bourgeron sunt primele variatii genotipice cert asociate cu autismul idiopatic si, chiar in situatia in care NLGN3 si NLGN4 nu ar fi singurele implicate in autism, datele raportate de autorii francezi si suedezi sunt de natura sa deschida noi perspective pentru intelegerea mecanismelor patogenice ale acestui sindrom devastator.
Autismul - o controversa genetica
Moderators: camel, jumbo, shakalu, dora, Milena, dominique, moderators
28 posts
• Page 1 of 2 • 1, 2
Autismul - o controversa genetica
by jumbo » Thu Apr 29, 2004 11:42 am
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
- jumbo
- Posts: 350
- Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
- Location: Bucuresti
by jumbo » Fri Apr 30, 2004 11:22 am
Intr-un articol de ziar gasit cu search pe net apare urmatorul citat:
Profesorul doctor Dragos T. Stefanescu, medic primar genetician, seful Laboratorului de Genetica al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici",...
Adica domnul doctor este practician dar in alta ramura.
[/i]
Profesorul doctor Dragos T. Stefanescu, medic primar genetician, seful Laboratorului de Genetica al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici",...
Adica domnul doctor este practician dar in alta ramura.
[/i]
Nascut: Ianuarie 1998.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
Diagnostic: note autiste, hiperkinezie.
- jumbo
- Posts: 350
- Joined: Wed Jan 07, 2004 1:19 pm
- Location: Bucuresti
by dora » Sun Jun 17, 2007 10:39 pm
By: Sheryl Ubelacker 02/21/2007
TORONTO (CP) Adaptând zicala “A căuta acul în carul cu fân” în domeniul genetic, o echipă internaţională de cercetare condusă din Canada a identificat o nouă zonă a ADN susceptibilă de a genera o parte din cazurile de autism la copii.
Cercetatori de la Spitalul de Pediatrie din Toronto şi Centrul pentru Studii de Pediatrie Offord din Hamilton au facut o echipă împreună cu oameni de ştiinţă şi medici de clinică din alte centre din Canada şi alte opt ţări pentru a scana întregul genom uman în vederea identificarii genelor răspunzătoare pentru autism.
Grupul de oameni de ştiinţă – 137 din 50 de centre din întreaga lume care formează Proiectul Genomul Autismului – au analizat ADN-ul a cca 1.600 familii cu copii autişti pentru a identifica un anume grup de neuroni şi genele care le afectează dezvoltarea si funcţionarea.
Analizele i-au condus pe de o parte la o regiune a cromozomului 11, precum şi la o genă cunoscută ca neurexin 1, care face parte dintr-o familie de gene despre care se crede că ar avea un rol foarte important în comunicarea dintre neuroni, mai ales în perioada de dezvoltare a creierului.
Descoperirile, făcând parte din cel mai mare proiect de scanare a genomului desfăşurat în cadrul cercetării autismului, au fost publicate online duminică, în revista Nature Genetics.
Copiii autişti întâmpină greutăţi în interacţiunea şi comunicarea cu ceilalti – inclusiv cu membrii familiei. Ei prezintă de cele mai multe ori un comportament repetitiv, precum legănatul înainte şi înapoi, fluturarea mâinilor sau lovituri aplicate lor înşişi. Această disfuncţionalitate complexă afectează circa un copil din 165, devenind astfel cea mai frecventă formă de disfuncţionalitate neurologică sau dizabilitate de dezvoltare la copii.
“La început am folosit tehnologia de scanare a genomului pentru a testa markerii genetici ai copiilor autişti şi pentru a face legătura între regiunile genomului şi genele suspectibile de a juca un rol în apariţia autismului,” a declarat Dr. Stephen Scherer, co-autor al studiului, cercetător genetician principal la Sick Kids.
Scherer a descoperit împreună cu un om de ştiinţă american variantele genetice comune ale populaţiei generale a lumii. În esenţă, ei au descoperit ca ADN-ul unei persoane nu conţine doar două seturi de gene, câte unul de la fiecare părinte, ci uneori mai multe copii ale uneia sau mai multor gene, în timp ce altele lipsesc.
Ei au denumit aceste părţi suplimentare sau lipsă ale genomului “copy number variations” sau CNV.
În cadrul Proiectului Genomul Autismului, oamenii de ştiinţă căutau în scanarea ADN-ului indivizilor autişti tocmai aceste CNV.
“Ceea ce am descoperit ne-a cam luat prin surprindere,” a declarat Scherer într-un interviu, făcând observaţia că studii anterioare de mai mică anvergură efectuate de alţi cercetători au identificat diferite porţiuni ale genomului, între care regiuni de pe cromozomii 2, 7 si 17.
“Noi n-am găsit acele regiuni,” a spus el despre analiza genetică, doar aceasta având nevoie de un an întreg de cercetare ştiinţifică temeinică. “Noi n-am descoperit nimic (în) acele regiuni, dar am identificat o regiune a cromozomului 11 care a suscitat interes.”
Cel mai important aspect în această descoperire, a declarat Scherer, este faptul că a dat oamenilor de ştiinţă din domeniu o nouă bază pentru cercetările ulterioare, care în cele din urmă i-ar putea conduce la mutaţii specifice pe anumite gene care provoacă – probabil combinate – spectrul disfuncţiilor care intră în sfera autismului.
“Acum înţelegem bine arhitectura genomului indivizilor autişti,” a mai spus el. “Înainte asta ne lipsea.”
Dr. Peter Szatmari, co-autor şi director al Centrului pentru Studii de Pediatrie Offord consideră că această descoperire va avea implicaţii enorme pentru pacienţii autişti şi pentru familiile acestora.
“Nu numai că am găsit carul cu fân în care să căutam acul, ci ştim acum şi unde anume se află acul în grămada de fân,” a mai spus Szatmari care conduce şi sectia de psihiatrie infantilă la Universitatea McMaster. (Genomul uman are în componenţă aproximativ 30.000 gene, fiecare conţinând 100.000 “mesaje” sau perechi chimice de bază numite nucleotide.)
“E o realizare foarte importantă în eforturile noastre de a înţelege mai bine disfuncţia şi de a îmbunătăţi diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor şi al familiilor acestora,” a mai spus el.
Scherer a declarat că studiul arată că anumite clase de gene contribuie în mod probabil la dezvoltarea autismului, “astfel că înţelegem mai bine ce trebuie să facem ca să o corectăm. Ne-a lămurit care sunt cauzele.”
“Nu avem încă un raspuns cert, însă cu toate acestea am mai făcut un pas înainte.”
Dr. Robert Hegele, profesor în medicină şi biochimie la Universitatea Western Ontario, care nu a fost implicat în acest studiu, a spus că acest studiu sugerează că ar putea exista mai multe forme diferite de predispoziţie genetică către autism.
Izolarea acelor zone ar putea permite într-o zi un test care să confirme diagnosticul de autism la copiii care prezintă simptome şi să comunice membrilor familiei dacă şi ei sunt purtători ai combinaţiei defectului genetic care ar putea fi moştenit de copii.
“Astfel s-ar face în acelaşi timp teste pentru 30 sau 40 de cazuri de predispoziţie genetica în loc de o singură genă,” a spus Hegele, care este preşedinte al Cercetătorilor Canadieni în domeniul Geneticii Umane la UWO, din London, Ont.
“Reprezintă un pas mare, o dezvoltare semnificativă în cunoaşterea şi înţelegerea arhitecturii acestor trăsături la nivel genetic,” a spus el despre acest studiu.
“Implicaţiile ar putea depăşi sfera autismului, spre alte afecţiuni complexe comune şi cu impact similar, cum ar fi afecţiunile cardiace, diabetul şi altele.”
http://www.lupascu.net/ro/index.php?l=nws&a=38
TORONTO (CP) Adaptând zicala “A căuta acul în carul cu fân” în domeniul genetic, o echipă internaţională de cercetare condusă din Canada a identificat o nouă zonă a ADN susceptibilă de a genera o parte din cazurile de autism la copii.
Cercetatori de la Spitalul de Pediatrie din Toronto şi Centrul pentru Studii de Pediatrie Offord din Hamilton au facut o echipă împreună cu oameni de ştiinţă şi medici de clinică din alte centre din Canada şi alte opt ţări pentru a scana întregul genom uman în vederea identificarii genelor răspunzătoare pentru autism.
Grupul de oameni de ştiinţă – 137 din 50 de centre din întreaga lume care formează Proiectul Genomul Autismului – au analizat ADN-ul a cca 1.600 familii cu copii autişti pentru a identifica un anume grup de neuroni şi genele care le afectează dezvoltarea si funcţionarea.
Analizele i-au condus pe de o parte la o regiune a cromozomului 11, precum şi la o genă cunoscută ca neurexin 1, care face parte dintr-o familie de gene despre care se crede că ar avea un rol foarte important în comunicarea dintre neuroni, mai ales în perioada de dezvoltare a creierului.
Descoperirile, făcând parte din cel mai mare proiect de scanare a genomului desfăşurat în cadrul cercetării autismului, au fost publicate online duminică, în revista Nature Genetics.
Copiii autişti întâmpină greutăţi în interacţiunea şi comunicarea cu ceilalti – inclusiv cu membrii familiei. Ei prezintă de cele mai multe ori un comportament repetitiv, precum legănatul înainte şi înapoi, fluturarea mâinilor sau lovituri aplicate lor înşişi. Această disfuncţionalitate complexă afectează circa un copil din 165, devenind astfel cea mai frecventă formă de disfuncţionalitate neurologică sau dizabilitate de dezvoltare la copii.
“La început am folosit tehnologia de scanare a genomului pentru a testa markerii genetici ai copiilor autişti şi pentru a face legătura între regiunile genomului şi genele suspectibile de a juca un rol în apariţia autismului,” a declarat Dr. Stephen Scherer, co-autor al studiului, cercetător genetician principal la Sick Kids.
Scherer a descoperit împreună cu un om de ştiinţă american variantele genetice comune ale populaţiei generale a lumii. În esenţă, ei au descoperit ca ADN-ul unei persoane nu conţine doar două seturi de gene, câte unul de la fiecare părinte, ci uneori mai multe copii ale uneia sau mai multor gene, în timp ce altele lipsesc.
Ei au denumit aceste părţi suplimentare sau lipsă ale genomului “copy number variations” sau CNV.
În cadrul Proiectului Genomul Autismului, oamenii de ştiinţă căutau în scanarea ADN-ului indivizilor autişti tocmai aceste CNV.
“Ceea ce am descoperit ne-a cam luat prin surprindere,” a declarat Scherer într-un interviu, făcând observaţia că studii anterioare de mai mică anvergură efectuate de alţi cercetători au identificat diferite porţiuni ale genomului, între care regiuni de pe cromozomii 2, 7 si 17.
“Noi n-am găsit acele regiuni,” a spus el despre analiza genetică, doar aceasta având nevoie de un an întreg de cercetare ştiinţifică temeinică. “Noi n-am descoperit nimic (în) acele regiuni, dar am identificat o regiune a cromozomului 11 care a suscitat interes.”
Cel mai important aspect în această descoperire, a declarat Scherer, este faptul că a dat oamenilor de ştiinţă din domeniu o nouă bază pentru cercetările ulterioare, care în cele din urmă i-ar putea conduce la mutaţii specifice pe anumite gene care provoacă – probabil combinate – spectrul disfuncţiilor care intră în sfera autismului.
“Acum înţelegem bine arhitectura genomului indivizilor autişti,” a mai spus el. “Înainte asta ne lipsea.”
Dr. Peter Szatmari, co-autor şi director al Centrului pentru Studii de Pediatrie Offord consideră că această descoperire va avea implicaţii enorme pentru pacienţii autişti şi pentru familiile acestora.
“Nu numai că am găsit carul cu fân în care să căutam acul, ci ştim acum şi unde anume se află acul în grămada de fân,” a mai spus Szatmari care conduce şi sectia de psihiatrie infantilă la Universitatea McMaster. (Genomul uman are în componenţă aproximativ 30.000 gene, fiecare conţinând 100.000 “mesaje” sau perechi chimice de bază numite nucleotide.)
“E o realizare foarte importantă în eforturile noastre de a înţelege mai bine disfuncţia şi de a îmbunătăţi diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor şi al familiilor acestora,” a mai spus el.
Scherer a declarat că studiul arată că anumite clase de gene contribuie în mod probabil la dezvoltarea autismului, “astfel că înţelegem mai bine ce trebuie să facem ca să o corectăm. Ne-a lămurit care sunt cauzele.”
“Nu avem încă un raspuns cert, însă cu toate acestea am mai făcut un pas înainte.”
Dr. Robert Hegele, profesor în medicină şi biochimie la Universitatea Western Ontario, care nu a fost implicat în acest studiu, a spus că acest studiu sugerează că ar putea exista mai multe forme diferite de predispoziţie genetică către autism.
Izolarea acelor zone ar putea permite într-o zi un test care să confirme diagnosticul de autism la copiii care prezintă simptome şi să comunice membrilor familiei dacă şi ei sunt purtători ai combinaţiei defectului genetic care ar putea fi moştenit de copii.
“Astfel s-ar face în acelaşi timp teste pentru 30 sau 40 de cazuri de predispoziţie genetica în loc de o singură genă,” a spus Hegele, care este preşedinte al Cercetătorilor Canadieni în domeniul Geneticii Umane la UWO, din London, Ont.
“Reprezintă un pas mare, o dezvoltare semnificativă în cunoaşterea şi înţelegerea arhitecturii acestor trăsături la nivel genetic,” a spus el despre acest studiu.
“Implicaţiile ar putea depăşi sfera autismului, spre alte afecţiuni complexe comune şi cu impact similar, cum ar fi afecţiunile cardiace, diabetul şi altele.”
http://www.lupascu.net/ro/index.php?l=nws&a=38
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Sun Nov 25, 2007 11:25 am
A fost descoperită gena responsabilă de apariţia autismului
Gena responsabilă de apariţia autismului a fost descoperită în urma celor mai ample studii asupra acestei boli, la care au participat cercetători din 19 ţări, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Genetics.
La studiu, realizat de peste 120 de cercetători de la 50 de institute din 19 ţări, au participat 1.200 de familii care prezentau cazuri multiple de autism. Cercetătorii au identificat ca factori responsabili de apariţia acestei boli cromozomul 11p şi o genă specifică numită neurexina 1.
Autismul este o boală complexă a creierului, care inhibă capacitatea unei persoane de a comunica şi de a dezvolta relaţii sociale şi este cel mai adesea asociat cu comportamente extreme.
Cercetătorii au bănuit de multă vreme că boala este provocată de o eroare în codul genetic al pacientului. Codul genetic, ADN‑ul, este format din cromozomi care la rîndul lor sînt formaţi din serii de gene. Neurexina aparţine unei familii de gene care ajută celulele nervoase să comunice.
Specialiştii spun că identificarea acestei gene poate sta la baza conceperii unor noi tratamente împotriva acestei boli. Totuşi, profesorul Fred Kavalier, de la British Society for Human Genetics, a indicat că va mai trece mult timp pînă se va obţine un tratament cu adevărat eficient împotriva autismului.
http://www.evenimentul.ro/articol/a-fos ... mului.html
Gena responsabilă de apariţia autismului a fost descoperită în urma celor mai ample studii asupra acestei boli, la care au participat cercetători din 19 ţări, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Genetics.
La studiu, realizat de peste 120 de cercetători de la 50 de institute din 19 ţări, au participat 1.200 de familii care prezentau cazuri multiple de autism. Cercetătorii au identificat ca factori responsabili de apariţia acestei boli cromozomul 11p şi o genă specifică numită neurexina 1.
Autismul este o boală complexă a creierului, care inhibă capacitatea unei persoane de a comunica şi de a dezvolta relaţii sociale şi este cel mai adesea asociat cu comportamente extreme.
Cercetătorii au bănuit de multă vreme că boala este provocată de o eroare în codul genetic al pacientului. Codul genetic, ADN‑ul, este format din cromozomi care la rîndul lor sînt formaţi din serii de gene. Neurexina aparţine unei familii de gene care ajută celulele nervoase să comunice.
Specialiştii spun că identificarea acestei gene poate sta la baza conceperii unor noi tratamente împotriva acestei boli. Totuşi, profesorul Fred Kavalier, de la British Society for Human Genetics, a indicat că va mai trece mult timp pînă se va obţine un tratament cu adevărat eficient împotriva autismului.
http://www.evenimentul.ro/articol/a-fos ... mului.html
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Wed Dec 12, 2007 2:48 pm
Autismul, favorizat de o mutaţie genetică spontană
de Magda Şerban (836 afisari, 2007-07-25) Majoritatea cazurilor de autism pot fi explicate prin mutaţia spontană a genelor, şi nu printr-o predispoziţie genetică faţă de această maladie, arată un studiu american publicat, recent, în Analele Academiei Naţionale Americane de Ştiinţe.
Autorii acestui studiu, citat de AFP, sugerează că mutaţiile genetice ale ADN-ului unui copil sau al unuia dintre părinţi poate avea un rol mai mare decât se crede în apariţia autismului sporadic, atunci când nu există antecedente familiale.
Originea genetică a acestei afecţiuni continuă să fie un mister, însă studiul cercetătorilor americani subliniază că mutaţii spontane sau mici anomalii ale ADN-ului au fost observate la 10% din pacienţii studiaţi şi în special în rândul persoanelor care suferă de autism sporadic. Acesta din urmă are o incidenţă mai mare decât autismul genetic.
Cercetătorii de la Cold Spring Harbor Laboratory şi cei de la Colegiul de Medicină „Albert Einstein" din New York au realizat un model care "explică pentru prima oară forma sporadică şi familială a autismului", a spus Michael Wigler, genetician de la Cold Spring Harbor Laboratory.
Această mutaţie spontană care progresează odată cu vârsta părinţilor şi faptul că multe femei din ţările dezvoltate întârzie momentul procreării ar putea explica de ce există mai multe riscuri ca părinţii mai în vârstă să aibă copii autişti.
Autismul este caracterizat prin izolare socială, comportament obsesiv şi repetitiv
http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... rch=autism
de Magda Şerban (836 afisari, 2007-07-25) Majoritatea cazurilor de autism pot fi explicate prin mutaţia spontană a genelor, şi nu printr-o predispoziţie genetică faţă de această maladie, arată un studiu american publicat, recent, în Analele Academiei Naţionale Americane de Ştiinţe.
Autorii acestui studiu, citat de AFP, sugerează că mutaţiile genetice ale ADN-ului unui copil sau al unuia dintre părinţi poate avea un rol mai mare decât se crede în apariţia autismului sporadic, atunci când nu există antecedente familiale.
Originea genetică a acestei afecţiuni continuă să fie un mister, însă studiul cercetătorilor americani subliniază că mutaţii spontane sau mici anomalii ale ADN-ului au fost observate la 10% din pacienţii studiaţi şi în special în rândul persoanelor care suferă de autism sporadic. Acesta din urmă are o incidenţă mai mare decât autismul genetic.
Cercetătorii de la Cold Spring Harbor Laboratory şi cei de la Colegiul de Medicină „Albert Einstein" din New York au realizat un model care "explică pentru prima oară forma sporadică şi familială a autismului", a spus Michael Wigler, genetician de la Cold Spring Harbor Laboratory.
Această mutaţie spontană care progresează odată cu vârsta părinţilor şi faptul că multe femei din ţările dezvoltate întârzie momentul procreării ar putea explica de ce există mai multe riscuri ca părinţii mai în vârstă să aibă copii autişti.
Autismul este caracterizat prin izolare socială, comportament obsesiv şi repetitiv
http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... rch=autism
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Wed Dec 12, 2007 2:52 pm
Autismul, provocat de o mutaţie genetică
, 2006-12-29)
SHANK3 este gena care, în cazul bolnavilor de autism, provoacă o mutaţie genetică, au descoperit cercetătorii de la Institutul "Pasteur" din Paris. Descoperirea oferă noi date despre bazele biologice ale autismului. Autismul afectează şase din o mie de copii şi are efecte negative asupra relaţiilor sociale şi asupra comunicării.
http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... rch=autism
, 2006-12-29)
SHANK3 este gena care, în cazul bolnavilor de autism, provoacă o mutaţie genetică, au descoperit cercetătorii de la Institutul "Pasteur" din Paris. Descoperirea oferă noi date despre bazele biologice ale autismului. Autismul afectează şase din o mie de copii şi are efecte negative asupra relaţiilor sociale şi asupra comunicării.
http://www.adevarul.ro/index.php?sectio ... rch=autism
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Fri Dec 21, 2007 7:30 pm
27.09.2006
Cercetatorii descifreaza defectul genetic ce provoaca autismul
In imagine: Neuroni cu neurolingina-1 in cultura (colorati cu rosu). Unul din neuroni a fost manipulat genetic pentru a crea o varianta de neurolingina-1 colorata verde fluorescent. In special in sectiunea marita din dreapta jos, este clar vizibil ca neurolingina-1(verde) se gaseste in „spinii” postsinaptici care protuzioneaza „ca o ciuperca” de pe suprafata dendritelor. (Foto: Thomas Dresbach (Univ. Heidelberg) / Nils Brose (MPI for Experimental Medicine))
Folosindu-se de un model animal, neurocercetatorii din Gottingen au examinat efectele mutatiilor care produc autism la om. Acestea sunt mutatii in genele care au ca rol sinteza proteinele din familia neurolinginelor. Studiul, publicat in jurnalul stiintific Neuron, arata ca neurolinginele asigura transmiterea semnalului intre celulele nervoase. In creierul cobailor care poarta aceasta mutatie, si care nu au neurolingine, sinapsele nu se matureaza. Cercetatorii presupun ca aceste modificari apar si la pacientii cu autism.
Neuroni cu neurolingina-1 in cultura (colorati cu rosu). Unul din neuroni a fost manipulat genetic pentru a crea o varianta de neurolingina-1 colorata verde fluorescent. In special in sectiunea marita din dreapta jos, este clar vizibil ca neurolingina-1(verde) se gaseste in „spinii” postsinaptici care protuzioneaza „ca o ciuperca” de pe suprafata dendritelor.
Autismul esre una dintre cele mai comune afectiuni psihiatrice. Aproximativ 0.5% dintre copii au o afectiune de spectru autist. Simptomele principale ale acestei patologii de dezvoltare sunt intarzierea in achizitionarea limbajului sau lipsa limbajului, afectarea relationarii sociale si comportamente repetitive. La multi pacienti, boala este asociata cu retard mintal. Indivizi cu autism care au o inteligenta crescuta sau calitati extraordinare intr-un anumit domeniu, numiti savanti, cum este cazul personajului principal din filmul „Rain Man”, sunt exceptii.
Pana la mijlocul secolului trecut, comportamentul distant al mamei fata de copil era considerat a fi cauza autismului. Totusi, teoria cu „mama frigider” este acum depasita.
Ipoteza larg sustinuta in anii 90 ca vaccinul impotriva rujeolei, rubeolei si varicelei poate produce autism la copiii mici nu are sustinere stiintifica., astazi, este clar ca factorii genetici sunt cauza majora a acestei boli. Studiile pe gemeni identici au adus dovezi convingatoare – probabilitatea ca geamanul identic sa faca autism este de 80-95%.
In 2003, geneticianul francez Thomas Bourgeron a demonstrat intr-o analiza a famiilor cu cativa copii autisti ca mutatiile in 2 gene NLGN3 si NLGN4X au dus la pierderea completa a functionarii genelor si a declansat autismul la pacientii afectati
. Munca lui Bourgeron a produs o unda de soc in institutele de neurostiite din toata lumea, de vreme ce NLGN nu erau cunoscute. Ele sunt responsabile pentru crearea a 2 proteine, neurolingine-3 si neurolingina-4, care se considera ca joaca un rol important in structura neuronilor.
Neuronii comunica intre ei prin puncte specializate de contact, care sunt sinapsele. Cand sunt stimulati, neuronii emit neurotransmitatori. Aceste molecule-semnal ajung la celula receptoare si ii modifica statusul prin intermediul unor receptori de care se leaga. Cerectatorii au speculat ca acest proces poate fi afectat daca celula nervoasa nu are neurolingine.
La momentul descoperirii lui Bourgeron, Nils Brose si Frederique Varoqueaux, de asemenea neurocercetatori lucrau deja cu neurolingine de 10 ani, dar la soareci. „Deja creasem un soarece mutant care, in termeni functionali, purta aceleasi mutatii care apar si la pacientii cu autism. Soarecele nostru nu avea neurolingina-3 si neurolingina-4”, spune Brose. Cercetatorii se aflau in posesia primului model genetic de animal pentru autism.
Un studiu publicat de Brose, Varoqueaux si Zhang in jurnalul Neuron a aratat ca acest model exprima o malfunctionare a transmiterii semnalului intre celulele nervoase.
Impreuna cu colegii lui, Brose a creat o linie de soareci la care lipseau nu numai neurolinginele 1 si 2, ambele asociate cu autismul, ci toate cele 4 variante ale proteinei. Consecintele au fost mai drastice decat la pacientii cu autism, care au o singura gena mutanta. Fara nici o neurolingina, functionarea sistemului nervos a fost total compromisa iar soarecii mutanti au murit imediat dupa nastere. Totusi, neuronii lor au putut fi examinati in detaliu. Conform lui Brose, „ei au adus descoperiri importante pentru cercetarea creierului in general, dar si pentru posibilele cauze ale autismului. Cercetarile noastre arata ca neurolinginele regleaza maturarea sinapselor. Ele asigura prezenta a suficienti receptori proteici pe membrana sinaptica a neuronului postsinaptic”.
Ceea ce initial era doar un proiect obisnuit de cercetare a adus dovezi relevante medicinei. „Ceea ce vedem la mutantii de neurolingina este o forma intensificata a ceea ce se intampla in creierul persoanelor cu autism”, spune Brose.
„Cred ca autismul este o boala a sinapselor, o sinaptopatie.”. Cercetatorii de la Max Planck din Gottingen vor sa studieze acum mutanti ce le lipsesc doar neurolinginele 3 si 4, ca in cazul pacientilor autisti cu mutatii ale neurolinginei. Soarecele mutant a fost disponibil in laborator de mult timp, „dar noi am inceput sa studiem comportamentul lui doar de cateva luni”, spune Brose.
Primele rezultate se dovedesc foarte promitatoare – soarecii fara neurolingina-4 au modificari ale comportamentului social si anxietate. „Daca reusim sa masuram schimbarile comportamentale relevante in autism la soarecele mutant, atunci se poate face pasul pentru diagnosticarea si tratamentul experimental al modelului animal”.
Din punctul de vedere al geneticianului, cercetatorii de la Gottingen au cel mai bun model animal pentru autism din lume. Totusi, exista o limita: doar putine cazuri de autism sunt consecinta mutatiilor neurolinginei si, cu putine exceptii, nimeni nu stie ce alte defecte genetice sunt prezente la ceilalti pacienti cu autism.
Sursa: Max-Planck-Gesellschaft
http://www.magazinstiintific.ro/Stiinta ... l_219.html
Cercetatorii descifreaza defectul genetic ce provoaca autismul
In imagine: Neuroni cu neurolingina-1 in cultura (colorati cu rosu). Unul din neuroni a fost manipulat genetic pentru a crea o varianta de neurolingina-1 colorata verde fluorescent. In special in sectiunea marita din dreapta jos, este clar vizibil ca neurolingina-1(verde) se gaseste in „spinii” postsinaptici care protuzioneaza „ca o ciuperca” de pe suprafata dendritelor. (Foto: Thomas Dresbach (Univ. Heidelberg) / Nils Brose (MPI for Experimental Medicine))
Folosindu-se de un model animal, neurocercetatorii din Gottingen au examinat efectele mutatiilor care produc autism la om. Acestea sunt mutatii in genele care au ca rol sinteza proteinele din familia neurolinginelor. Studiul, publicat in jurnalul stiintific Neuron, arata ca neurolinginele asigura transmiterea semnalului intre celulele nervoase. In creierul cobailor care poarta aceasta mutatie, si care nu au neurolingine, sinapsele nu se matureaza. Cercetatorii presupun ca aceste modificari apar si la pacientii cu autism.
Neuroni cu neurolingina-1 in cultura (colorati cu rosu). Unul din neuroni a fost manipulat genetic pentru a crea o varianta de neurolingina-1 colorata verde fluorescent. In special in sectiunea marita din dreapta jos, este clar vizibil ca neurolingina-1(verde) se gaseste in „spinii” postsinaptici care protuzioneaza „ca o ciuperca” de pe suprafata dendritelor.
Autismul esre una dintre cele mai comune afectiuni psihiatrice. Aproximativ 0.5% dintre copii au o afectiune de spectru autist. Simptomele principale ale acestei patologii de dezvoltare sunt intarzierea in achizitionarea limbajului sau lipsa limbajului, afectarea relationarii sociale si comportamente repetitive. La multi pacienti, boala este asociata cu retard mintal. Indivizi cu autism care au o inteligenta crescuta sau calitati extraordinare intr-un anumit domeniu, numiti savanti, cum este cazul personajului principal din filmul „Rain Man”, sunt exceptii.
Pana la mijlocul secolului trecut, comportamentul distant al mamei fata de copil era considerat a fi cauza autismului. Totusi, teoria cu „mama frigider” este acum depasita.
Ipoteza larg sustinuta in anii 90 ca vaccinul impotriva rujeolei, rubeolei si varicelei poate produce autism la copiii mici nu are sustinere stiintifica., astazi, este clar ca factorii genetici sunt cauza majora a acestei boli. Studiile pe gemeni identici au adus dovezi convingatoare – probabilitatea ca geamanul identic sa faca autism este de 80-95%.
In 2003, geneticianul francez Thomas Bourgeron a demonstrat intr-o analiza a famiilor cu cativa copii autisti ca mutatiile in 2 gene NLGN3 si NLGN4X au dus la pierderea completa a functionarii genelor si a declansat autismul la pacientii afectati
. Munca lui Bourgeron a produs o unda de soc in institutele de neurostiite din toata lumea, de vreme ce NLGN nu erau cunoscute. Ele sunt responsabile pentru crearea a 2 proteine, neurolingine-3 si neurolingina-4, care se considera ca joaca un rol important in structura neuronilor.
Neuronii comunica intre ei prin puncte specializate de contact, care sunt sinapsele. Cand sunt stimulati, neuronii emit neurotransmitatori. Aceste molecule-semnal ajung la celula receptoare si ii modifica statusul prin intermediul unor receptori de care se leaga. Cerectatorii au speculat ca acest proces poate fi afectat daca celula nervoasa nu are neurolingine.
La momentul descoperirii lui Bourgeron, Nils Brose si Frederique Varoqueaux, de asemenea neurocercetatori lucrau deja cu neurolingine de 10 ani, dar la soareci. „Deja creasem un soarece mutant care, in termeni functionali, purta aceleasi mutatii care apar si la pacientii cu autism. Soarecele nostru nu avea neurolingina-3 si neurolingina-4”, spune Brose. Cercetatorii se aflau in posesia primului model genetic de animal pentru autism.
Un studiu publicat de Brose, Varoqueaux si Zhang in jurnalul Neuron a aratat ca acest model exprima o malfunctionare a transmiterii semnalului intre celulele nervoase.
Impreuna cu colegii lui, Brose a creat o linie de soareci la care lipseau nu numai neurolinginele 1 si 2, ambele asociate cu autismul, ci toate cele 4 variante ale proteinei. Consecintele au fost mai drastice decat la pacientii cu autism, care au o singura gena mutanta. Fara nici o neurolingina, functionarea sistemului nervos a fost total compromisa iar soarecii mutanti au murit imediat dupa nastere. Totusi, neuronii lor au putut fi examinati in detaliu. Conform lui Brose, „ei au adus descoperiri importante pentru cercetarea creierului in general, dar si pentru posibilele cauze ale autismului. Cercetarile noastre arata ca neurolinginele regleaza maturarea sinapselor. Ele asigura prezenta a suficienti receptori proteici pe membrana sinaptica a neuronului postsinaptic”.
Ceea ce initial era doar un proiect obisnuit de cercetare a adus dovezi relevante medicinei. „Ceea ce vedem la mutantii de neurolingina este o forma intensificata a ceea ce se intampla in creierul persoanelor cu autism”, spune Brose.
„Cred ca autismul este o boala a sinapselor, o sinaptopatie.”. Cercetatorii de la Max Planck din Gottingen vor sa studieze acum mutanti ce le lipsesc doar neurolinginele 3 si 4, ca in cazul pacientilor autisti cu mutatii ale neurolinginei. Soarecele mutant a fost disponibil in laborator de mult timp, „dar noi am inceput sa studiem comportamentul lui doar de cateva luni”, spune Brose.
Primele rezultate se dovedesc foarte promitatoare – soarecii fara neurolingina-4 au modificari ale comportamentului social si anxietate. „Daca reusim sa masuram schimbarile comportamentale relevante in autism la soarecele mutant, atunci se poate face pasul pentru diagnosticarea si tratamentul experimental al modelului animal”.
Din punctul de vedere al geneticianului, cercetatorii de la Gottingen au cel mai bun model animal pentru autism din lume. Totusi, exista o limita: doar putine cazuri de autism sunt consecinta mutatiilor neurolinginei si, cu putine exceptii, nimeni nu stie ce alte defecte genetice sunt prezente la ceilalti pacienti cu autism.
Sursa: Max-Planck-Gesellschaft
http://www.magazinstiintific.ro/Stiinta ... l_219.html
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Sat Dec 29, 2007 5:11 am
Autismul sau alte boli asemanatoare se pot vindeca
Vineri 09.02.2007
Simptome ale unor boli severe din categoria bolilor pervazive de dezvoltare care afecteaza creierul uman, pot fi vindecate, sustin cercetatorii englezi.
O echipa de la Universitatea Edinburgh din Marea Britanie a reusit sa elimine simptomele sindromului Rett in cazul unui experiment facut pe soareci, activand o singura gena, se spune intr-un articol al revistei Science.
Boala, care afecteaza mai mult fetele, s-a crezut ca nu poate fi vindecata. Copii pot ramane muti si cu dizabilitati multiple.
Sindromul Rett este o afectiune neurologica complexa prezenta inca de la nastere, dar ale carei simptome devin evidente in al doilea an de viata al copilului. Simpromele includ dificultati locomotorii, dificultati de respiratie.
Medicii spera ca descoperirea lor sa determine efectuarea mai multor cercetari menite sa descopere tratamentul acestor boli.
Cercetatorii s-au concentrat asupra genei a carei lipsa cauzeaza simptomele bolilor precum autismul si au vazut ca atunci cand gena respectiva este activata siptomele scad in intensitate.
Rezultatele uimitoare descoperite dau speranta cercetatorilor ca vor putea rezolva aceasta problema medicala, dar mai ales familiilor celor care sufera de astfel de boli.
http://www.sfatulmedicului.ro/cauta.php?criteriu=autism
28 Iunie 2007
Expertii au descoperit o metoda de a anula simptomele autismului si ale retardarii mentale in urma unui studiu efectuat pe cobai soareci
O echipa de cercetatori din Massachusetts au efectuat un experiment prin care au manipulat genetic cativa cobai soareci cu sindromul x-fragil. Denumit si sindromul Martin Bell, acesta este o afectiune genetica, fiind cea mai comuna forma de retard mintal nemostenit. "Studiul nostru arata ca inhibarea unei anumite enzime din creier se poate transforma intr-o terapie eficienta in controlarea simptomelor epuizante ale sindromului x-fragil la copii, posibil si la copiii care sufera de autism", sustine Mansua L. Hayashi, coordonatorul studiului. Enzima "minune" se numeste p21-activated kinase sau PAK si afecteaza numarul, volumul si forma conexiunilor dintre neuroni si creier.
stiri24
http://www.stiri24.ro/arhiva/Autismul+s ... ?id=339035
Vineri 09.02.2007
Simptome ale unor boli severe din categoria bolilor pervazive de dezvoltare care afecteaza creierul uman, pot fi vindecate, sustin cercetatorii englezi.
O echipa de la Universitatea Edinburgh din Marea Britanie a reusit sa elimine simptomele sindromului Rett in cazul unui experiment facut pe soareci, activand o singura gena, se spune intr-un articol al revistei Science.
Boala, care afecteaza mai mult fetele, s-a crezut ca nu poate fi vindecata. Copii pot ramane muti si cu dizabilitati multiple.
Sindromul Rett este o afectiune neurologica complexa prezenta inca de la nastere, dar ale carei simptome devin evidente in al doilea an de viata al copilului. Simpromele includ dificultati locomotorii, dificultati de respiratie.
Medicii spera ca descoperirea lor sa determine efectuarea mai multor cercetari menite sa descopere tratamentul acestor boli.
Cercetatorii s-au concentrat asupra genei a carei lipsa cauzeaza simptomele bolilor precum autismul si au vazut ca atunci cand gena respectiva este activata siptomele scad in intensitate.
Rezultatele uimitoare descoperite dau speranta cercetatorilor ca vor putea rezolva aceasta problema medicala, dar mai ales familiilor celor care sufera de astfel de boli.
http://www.sfatulmedicului.ro/cauta.php?criteriu=autism
28 Iunie 2007
Expertii au descoperit o metoda de a anula simptomele autismului si ale retardarii mentale in urma unui studiu efectuat pe cobai soareci
O echipa de cercetatori din Massachusetts au efectuat un experiment prin care au manipulat genetic cativa cobai soareci cu sindromul x-fragil. Denumit si sindromul Martin Bell, acesta este o afectiune genetica, fiind cea mai comuna forma de retard mintal nemostenit. "Studiul nostru arata ca inhibarea unei anumite enzime din creier se poate transforma intr-o terapie eficienta in controlarea simptomelor epuizante ale sindromului x-fragil la copii, posibil si la copiii care sufera de autism", sustine Mansua L. Hayashi, coordonatorul studiului. Enzima "minune" se numeste p21-activated kinase sau PAK si afecteaza numarul, volumul si forma conexiunilor dintre neuroni si creier.
stiri24
http://www.stiri24.ro/arhiva/Autismul+s ... ?id=339035
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Thu Jan 03, 2008 12:14 pm
Învăţătura, stimulată genetic
de Magda Şerban (1370 afisari, 2007-12-21)
Dificultăţile de învăţare apar mai ales ... Prin reducerea unei proteine responsabile de hiperactivitatea cerebrală, se pot ameliora şi simptomele unor afecţiuni precum autismul sau epilepsia
Până în prezent, nu există încă un tratament sigur pentru combaterea sindromului care afectează cromozomul X, afecţiune legată de apariţia dificultăţilor de învăţare, a autismului, epilepsiei şi chiar a creşterii continue şi anormale a corpului.
Cu toate acestea, ultimele studii efectuate de cercetătorii de la Institutul Picower pentru Învăţare şi Memorie, din Massachusetts, ne aduc speranţe în acest domeniu.
Echipa de cercetători a reuşit să obţină o îmbunătăţire a simptomelor date de aceste afecţiuni, acţionând asupra unei singure gene, citează BBC News. Rezultatele obţinute de aceştia au fost publicate în revista de specialitate Neuron.
Descoperirile au implicaţii terapeutice majore în tratarea sindromului cromozomului X şi a autismului. "Sindromul care afectează cromozomul X este cauzat de pierderea unei gene numite FMRP. Aceasta produce o proteină ce acţionează ca o frână în sinteza proteinelor din zone specifice ale creierului.
În lipsa acestei gene, o altă proteină stimulează hiperactivitatea la nivelul creierului şi duce la funcţionarea necontrolată a procesului de sintetizare a proteinelor", a explicat dr. Mark Bear, coordonatorul studiului. Specialiştii de la Institutul Picower au examinat mai mulţi cobai care nu aveau gena FMRP, prezentând de asemenea numeroase simptome asociate sindromului cromozomului X.
Reducerea simptomelor afecţiunii
Pentru întregirea studiilor, cercetătorii au creat cobai care nu numai că nu aveau gena FMRP, însă aveau şi o reducere a proteinei responsabile cu hiperactivitatea cerebrală. Aceştia au prezentat mai puţin simptome ale sindromului cromozomului X, mai puţine semne de anormalităţi la nivel cerebral şi o reducere a semnelor creşterii anormale a organismului.
În cazul primului grup de cobai, lipsa genei FMRP a dus la dezvoltarea excesivă a conexiunilor nervilor celulari, în timp ce, în cazul celui de-al doilea grup, densitatea nervilor celulari se înscria în limitele normale, iar atacurile de epilepsie s-au redus substanţial.
„Majoritatea proteinelor sunt controlate de proteina specifică cromozomului X; astfel, acestea sunt implicit afectate în cazul apariţiei sindromului. Trebuie să se ţină cont de faptul că şoarecii de laborator supuşi testelor au beneficiat treptat, de-a lungul perioadei de creştere, de o reducere a proteinei responsabile cu hiperactivitatea cerebrală", a afirmat dr. Mark Hirst. Acesta a explicat că trebuie realizate în continuare studii, în încercarea de a se obţine un tratament, deoarece bazele sindromului cromozomial X sunt foarte complexe.
Semnele sindromului „cromozomul X"
Băieţii sunt mult mai afectaţi de această boală.
Principala problemă o constituie deteriorarea sănătăţii mentale.
Alte simptome includ hiperactivitatea, afectarea capacităţii de concentrare, probleme în plan comportamental şi emoţional, anxietate şi schimbări bruşte ale stării de spirit.
Caracteristicile acestui sindrom sunt şi trăsăturile faciale distorsionate, precum şi urechile neobişnuit de mari.
Semnele fizice ale acestei afecţiuni sunt platfusul şi hiperextensibilitatea articulaţiilor.
http://www.adevarul.ro/articole/invatat ... tic/335781
de Magda Şerban (1370 afisari, 2007-12-21)
Dificultăţile de învăţare apar mai ales ... Prin reducerea unei proteine responsabile de hiperactivitatea cerebrală, se pot ameliora şi simptomele unor afecţiuni precum autismul sau epilepsia
Până în prezent, nu există încă un tratament sigur pentru combaterea sindromului care afectează cromozomul X, afecţiune legată de apariţia dificultăţilor de învăţare, a autismului, epilepsiei şi chiar a creşterii continue şi anormale a corpului.
Cu toate acestea, ultimele studii efectuate de cercetătorii de la Institutul Picower pentru Învăţare şi Memorie, din Massachusetts, ne aduc speranţe în acest domeniu.
Echipa de cercetători a reuşit să obţină o îmbunătăţire a simptomelor date de aceste afecţiuni, acţionând asupra unei singure gene, citează BBC News. Rezultatele obţinute de aceştia au fost publicate în revista de specialitate Neuron.
Descoperirile au implicaţii terapeutice majore în tratarea sindromului cromozomului X şi a autismului. "Sindromul care afectează cromozomul X este cauzat de pierderea unei gene numite FMRP. Aceasta produce o proteină ce acţionează ca o frână în sinteza proteinelor din zone specifice ale creierului.
În lipsa acestei gene, o altă proteină stimulează hiperactivitatea la nivelul creierului şi duce la funcţionarea necontrolată a procesului de sintetizare a proteinelor", a explicat dr. Mark Bear, coordonatorul studiului. Specialiştii de la Institutul Picower au examinat mai mulţi cobai care nu aveau gena FMRP, prezentând de asemenea numeroase simptome asociate sindromului cromozomului X.
Reducerea simptomelor afecţiunii
Pentru întregirea studiilor, cercetătorii au creat cobai care nu numai că nu aveau gena FMRP, însă aveau şi o reducere a proteinei responsabile cu hiperactivitatea cerebrală. Aceştia au prezentat mai puţin simptome ale sindromului cromozomului X, mai puţine semne de anormalităţi la nivel cerebral şi o reducere a semnelor creşterii anormale a organismului.
În cazul primului grup de cobai, lipsa genei FMRP a dus la dezvoltarea excesivă a conexiunilor nervilor celulari, în timp ce, în cazul celui de-al doilea grup, densitatea nervilor celulari se înscria în limitele normale, iar atacurile de epilepsie s-au redus substanţial.
„Majoritatea proteinelor sunt controlate de proteina specifică cromozomului X; astfel, acestea sunt implicit afectate în cazul apariţiei sindromului. Trebuie să se ţină cont de faptul că şoarecii de laborator supuşi testelor au beneficiat treptat, de-a lungul perioadei de creştere, de o reducere a proteinei responsabile cu hiperactivitatea cerebrală", a afirmat dr. Mark Hirst. Acesta a explicat că trebuie realizate în continuare studii, în încercarea de a se obţine un tratament, deoarece bazele sindromului cromozomial X sunt foarte complexe.
Semnele sindromului „cromozomul X"
Băieţii sunt mult mai afectaţi de această boală.
Principala problemă o constituie deteriorarea sănătăţii mentale.
Alte simptome includ hiperactivitatea, afectarea capacităţii de concentrare, probleme în plan comportamental şi emoţional, anxietate şi schimbări bruşte ale stării de spirit.
Caracteristicile acestui sindrom sunt şi trăsăturile faciale distorsionate, precum şi urechile neobişnuit de mari.
Semnele fizice ale acestei afecţiuni sunt platfusul şi hiperextensibilitatea articulaţiilor.
http://www.adevarul.ro/articole/invatat ... tic/335781
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Thu Jan 03, 2008 6:09 pm
Componenta genetica implicata in aparitia autismului
Scris de Coclitu Catalina
Tuesday, 22 May 2007
Autismul este o tulburare neurologica complexa, caracterizata prin interactiune sociala foarte redusa, probleme de comunicare si deficiente la nivelul comportamentului repetitiv, stereotip
Aceasta afecteaza un copil din 1000. Incidenta bolilor din acelasi spectru cu autismul, cum sunt sindromul Asperger si o serie cuprinzatoare de tulburari de dezvoltare ( Pervasive Developmental Disorder-PDD) este de un copil afectat la fiecare 150 de nasteri. Baietii sunt de trei ori mai expusi acestor afectiuni decat fetele.
In urma unor studii, o echipa de cercetatori de la Universitatea de Medicina Washington, din St. Louis, si de la Universitatea California, Los Angeles, a identificat doua regiuni la nivelul ADN-ului ce par a avea legatura cu aparitia autismului. Particular acestui studiu este numarul mic de persoane implicate.
John N. Constantino, unul dintre profesorii de la Universitatea Washington, sustine ca exista cu siguranta o componenta genetica implicata in aparitia autismului. S-a demonstrat ca daca un copil al unei familii sufera de autism atunci exista o posibilitate de 10% ca un frate/sora a acestuia sa aibe de asemenea aceasta afectiune.
Si studiile realizate in trecut au descoperit cateva regiuni la nivelul ADN-ului corelate cu aparitia autismului, fara a identifica insa genele propriu-zis responsabile. Acestea erau realizate prin studiul unor perechi de frati afectati de boala.
Constantino spune ca aceasta metoda de studiu este utila numai in cazul deficientelor unei singure gene, dar autismul este o boala complexa care cel mai probabil implica mai multe gene, fiecare cu o oarecare contributie. El sustine ca desi cu cativa ani in urma diagnosticul se facea spunandu-se daca pacientul are sau nu autism, astazi este sigur faptul ca simptomele acestei boli sunt distribuite de la forme foarte usoare (ce chiar nu pot fi sesizate) pana la forme severe.
Acest lucru inseamna ca in familiile in care exista un copil autist, parintii sau fratii neafectati pot avea probleme minore de comunicare sau de comportament, care intr-o forma accentuata ar fi considerate autistice. Deficientele acestea se masoara acum cu ajutorul unui test de diagnostic, o scala-Social Pesponsiveness Scale (SRS), creat de Constantino impreuna cu colegul sau Richard D. Todd.
Folosind SRS cercetatorii au evaluat datele provenind atat de la copii autisti cat si de la rudele lor neafectate. ( Au fost supuse studiului 99 de familii membre a AGRE-Autism Genetic Resource Exchange).
Constantino a declarat ca fiecare persoana a fost caracterizata in functie de masurile cantitative furnizate de SRS. Cu ajutorul acestei metode s-a stabilit gradul de comportament cu trasaturi autistice a fiecarui membru din familiile cercetate. In urma analizelor genetice s-a descoperit o legatura semnificativa intre tipul de simptome manifestate si regiuni de pe cromozomul 11 si 17. Datorita numarului redus de subiecti din cadrul studiului nu s-a putut identifica pe cromozomi si locusul genelor responsabile.
Oamenii de stiinta sunt convinsi ca cercetarile vor conduce la descoperirea mai multor gene care contribuie la aparitia autismului si ca ar trebui sa se stie localizarea acestora inainte de a se intelege mecanismul genetic care conduce la aparitia acestei tulburari.
In urma unui alt studiu, condus de Patricia M. Rodier, de la Universitatea de Medicina Rochester, publicat in
Teratology, ce s-a concentrat pe gena HOXA1 (care joaca un rol esential in primele etape de dezvoltare ale creierului) s-a constatat ca 40% dintre persoanele cu autism (din 57 de pacienti afectati) au o variatie specifica la cel putin una dintre cele doua copii ale genei. Acest rezultat sugereaza faptul ca o mutatie la gena HOXA1, alaturi de alti factori, precum factorii de mediu (este cert faptul ca acestia au contribuit la cresterea din ultimii 15 ani a incidentei autismului) , cresc riscul de aparitie al autismului.
http://www.medicalstudent.ro/stiri/comp ... mului.html
Scris de Coclitu Catalina
Tuesday, 22 May 2007
Autismul este o tulburare neurologica complexa, caracterizata prin interactiune sociala foarte redusa, probleme de comunicare si deficiente la nivelul comportamentului repetitiv, stereotip
Aceasta afecteaza un copil din 1000. Incidenta bolilor din acelasi spectru cu autismul, cum sunt sindromul Asperger si o serie cuprinzatoare de tulburari de dezvoltare ( Pervasive Developmental Disorder-PDD) este de un copil afectat la fiecare 150 de nasteri. Baietii sunt de trei ori mai expusi acestor afectiuni decat fetele.
In urma unor studii, o echipa de cercetatori de la Universitatea de Medicina Washington, din St. Louis, si de la Universitatea California, Los Angeles, a identificat doua regiuni la nivelul ADN-ului ce par a avea legatura cu aparitia autismului. Particular acestui studiu este numarul mic de persoane implicate.
John N. Constantino, unul dintre profesorii de la Universitatea Washington, sustine ca exista cu siguranta o componenta genetica implicata in aparitia autismului. S-a demonstrat ca daca un copil al unei familii sufera de autism atunci exista o posibilitate de 10% ca un frate/sora a acestuia sa aibe de asemenea aceasta afectiune.
Si studiile realizate in trecut au descoperit cateva regiuni la nivelul ADN-ului corelate cu aparitia autismului, fara a identifica insa genele propriu-zis responsabile. Acestea erau realizate prin studiul unor perechi de frati afectati de boala.
Constantino spune ca aceasta metoda de studiu este utila numai in cazul deficientelor unei singure gene, dar autismul este o boala complexa care cel mai probabil implica mai multe gene, fiecare cu o oarecare contributie. El sustine ca desi cu cativa ani in urma diagnosticul se facea spunandu-se daca pacientul are sau nu autism, astazi este sigur faptul ca simptomele acestei boli sunt distribuite de la forme foarte usoare (ce chiar nu pot fi sesizate) pana la forme severe.
Acest lucru inseamna ca in familiile in care exista un copil autist, parintii sau fratii neafectati pot avea probleme minore de comunicare sau de comportament, care intr-o forma accentuata ar fi considerate autistice. Deficientele acestea se masoara acum cu ajutorul unui test de diagnostic, o scala-Social Pesponsiveness Scale (SRS), creat de Constantino impreuna cu colegul sau Richard D. Todd.
Folosind SRS cercetatorii au evaluat datele provenind atat de la copii autisti cat si de la rudele lor neafectate. ( Au fost supuse studiului 99 de familii membre a AGRE-Autism Genetic Resource Exchange).
Constantino a declarat ca fiecare persoana a fost caracterizata in functie de masurile cantitative furnizate de SRS. Cu ajutorul acestei metode s-a stabilit gradul de comportament cu trasaturi autistice a fiecarui membru din familiile cercetate. In urma analizelor genetice s-a descoperit o legatura semnificativa intre tipul de simptome manifestate si regiuni de pe cromozomul 11 si 17. Datorita numarului redus de subiecti din cadrul studiului nu s-a putut identifica pe cromozomi si locusul genelor responsabile.
Oamenii de stiinta sunt convinsi ca cercetarile vor conduce la descoperirea mai multor gene care contribuie la aparitia autismului si ca ar trebui sa se stie localizarea acestora inainte de a se intelege mecanismul genetic care conduce la aparitia acestei tulburari.
In urma unui alt studiu, condus de Patricia M. Rodier, de la Universitatea de Medicina Rochester, publicat in
Teratology, ce s-a concentrat pe gena HOXA1 (care joaca un rol esential in primele etape de dezvoltare ale creierului) s-a constatat ca 40% dintre persoanele cu autism (din 57 de pacienti afectati) au o variatie specifica la cel putin una dintre cele doua copii ale genei. Acest rezultat sugereaza faptul ca o mutatie la gena HOXA1, alaturi de alti factori, precum factorii de mediu (este cert faptul ca acestia au contribuit la cresterea din ultimii 15 ani a incidentei autismului) , cresc riscul de aparitie al autismului.
http://www.medicalstudent.ro/stiri/comp ... mului.html
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Mon Jan 21, 2008 5:57 pm
O nouă proteină implicată în autism
04 Aprilie 2007
Faptul că autismul este o afecţiune cu predispoziţie genetică este o ipoteză pusă de ceva timp sub lupa cercetătorilor şi mai multe gene au fost asociate cu dezvoltarea acestei boli. Cu toate că a fost identificată regiunea de pe cromozomul 7 asociată cu susceptibilitatea dezvoltării acestei maladii, până în prezent nici o genă din această regiune nu a fost direct asociată cu autismul. Cercetătorii japonezi de la institutul RIKEN Brain Science au demonstra
t că şoarecii cu deficit de proteină CADPS2 au prezentat caracteristi comportamentale autism like.
În studiul care va apărea în numărul din aprilie al Journal of Clinical Investigation, Teiichi Furuichi împreună cu colegii săi au arătat că şoarecii cu deficit de CADPS2, proteina codificată de gene din regiunea susceptibilă de la nivelul cromozomului 7, au prezentat interacţiuni sociale diminuate (atunci când o pereche de şoareci CADPS2 deficitari care nu s-au cunoscut înainte au fost plasaţi în acelaşi loc ei au interacţionat în mod semnificativ mai puţin frecvent decât alţi şoareci sălbatici care nu s-au mai întâlnit), explorarea mediului înconjurător a fost şi ea diminuată şi au fost hiperactivi-caracteristici prezente şi la copii cu autism.
În plus o formă anormală de CADPS2 mARN (o formă intermediară între gena ce codifică CADPS2 şi proteina CADPS2) a fost detectată la unii indivizi cu autism şi nu a putut fi pusă în evidenţă la rudele lor apropiate sănătoase, observaţie ce sugerează faptul că defecte ale funcţiei proteinei CADPS2 ar putea predispune indivizii la dezvoltarea autismului.
http://www.postamedicala.ro/content/view/3678/48/
04 Aprilie 2007
Faptul că autismul este o afecţiune cu predispoziţie genetică este o ipoteză pusă de ceva timp sub lupa cercetătorilor şi mai multe gene au fost asociate cu dezvoltarea acestei boli. Cu toate că a fost identificată regiunea de pe cromozomul 7 asociată cu susceptibilitatea dezvoltării acestei maladii, până în prezent nici o genă din această regiune nu a fost direct asociată cu autismul. Cercetătorii japonezi de la institutul RIKEN Brain Science au demonstra
t că şoarecii cu deficit de proteină CADPS2 au prezentat caracteristi comportamentale autism like.
În studiul care va apărea în numărul din aprilie al Journal of Clinical Investigation, Teiichi Furuichi împreună cu colegii săi au arătat că şoarecii cu deficit de CADPS2, proteina codificată de gene din regiunea susceptibilă de la nivelul cromozomului 7, au prezentat interacţiuni sociale diminuate (atunci când o pereche de şoareci CADPS2 deficitari care nu s-au cunoscut înainte au fost plasaţi în acelaşi loc ei au interacţionat în mod semnificativ mai puţin frecvent decât alţi şoareci sălbatici care nu s-au mai întâlnit), explorarea mediului înconjurător a fost şi ea diminuată şi au fost hiperactivi-caracteristici prezente şi la copii cu autism.
În plus o formă anormală de CADPS2 mARN (o formă intermediară între gena ce codifică CADPS2 şi proteina CADPS2) a fost detectată la unii indivizi cu autism şi nu a putut fi pusă în evidenţă la rudele lor apropiate sănătoase, observaţie ce sugerează faptul că defecte ale funcţiei proteinei CADPS2 ar putea predispune indivizii la dezvoltarea autismului.
http://www.postamedicala.ro/content/view/3678/48/
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Thu Jan 24, 2008 1:52 pm
Cu un pas mai aproape de a intelege cauza genetica a autismului
Scris de Tanase Alexandra
Wednesday, 16 January 2008
Ultimul numar al revistei “American Journal of Human Genetics (AJHG) descrie ceea ce ar putea reprezenta un punct de rascruce in puzzle-ul bolii autism - identificarea unei gene legate de dezvoltarea acestuia de catre 3 grupuri diferite de oameni de stiinta.
Autismul este o boala ale carei cauze raman inexplicabile. Multa vreme s-a sugerat ca factorii de mediu, corelati cu cei genetici , joaca un rol in cauzarea acestei boli.
In prezent oamenii de stiinta sunt cu un pas mai aproape de a intelege cauza genetica a autismului. In martie 2006, dr. Stephan a condus o echipa de cercetatori ce a identificat o gena numita CNTNAP2. Modificata, aceasta gena a indicat o predispozitie la autism in cazul unei populatii specifice , copiii Amish.
Unul dintre cele mai importante principii in stiinta este abilitatea de a replica rezultatele. Acum, 3 grupuri de oameni de stiinta de la Universitatea Yale, Universitatea din California si Universitatea John Hopkins, au replicat descoperirea initiala in cadrul populatiei generale, implicand indubitabil aceasta gena in nou-definitul autism de tipul 1. Toate cele 3 studii, plus comentariul Dr. Stephan sunt publicate in numarul de ianuarie al AJHG.
Dr. Erik Puffenberger afirma : “ Descoperirile anterioare in asocierea dintre pierderea functiei CNTNAP2 si comportamentul autist au fost validate la populatia generala. Acesta reprezinta un pas foarte important in cercetarea autismului. Munca noastra initiala a folosit doar 4 copii Amish afectati. Studiul atent al acestor patru pacienti a relevat asocierea dintre CNTNAP2 si manifestarile autiste.”
Spectrul tulburarilor autiste ( autism spectrum disorder –ASD) este un termen folosit uzual pentru un set de dizabilitati comportamentale la nou-nascuti si copii mici. ASD afecteaza gandirea intuitiva a unui copil, limbajul si dezvoltarea sociala in grade diferite. Cei mai multi indivizi diagnosticati cu ASD necesita supraveghere si ingrijire pe tot parcursul vietii. ASD reprezinta dizabilitatea de dezvoltare cu cea mai mare pondere in U.S. Acum doua decenii unul din 10000 de copii era diagnosticat cu ASD, in prezent afectand unul din 150.
“ Genetica este un domeniu plin de exemple in care cercetatorii nu au reusit sa reproduca rezultatele unui studiu. In aces caz avem o confirmare din mai multe grupuri . Acum ca rezultatele cu privire la gena CNTNAP2 au fost replicate, se sustine puternic faptul ca afectarea acestei gene este recunoscuta ca fiind o cauza a autismului “, afirma dr. Stephan.
Urmatorul pas il reprezinta dezvoltarea unui test de diagnostic pentru mutatia CNTNAP2. Daca oamenii de stiinta ar avea la indemana instrumentele necesare destul de devreme, copiii cu autism ar putea avea o sansa mai buna de a se dezvolta normal.
www.pubmedcentral.nih.gov
www.medicalnewstoday.com
http://www.medicalstudent.ro/stiri/cu-u ... mului.html
Scris de Tanase Alexandra
Wednesday, 16 January 2008
Ultimul numar al revistei “American Journal of Human Genetics (AJHG) descrie ceea ce ar putea reprezenta un punct de rascruce in puzzle-ul bolii autism - identificarea unei gene legate de dezvoltarea acestuia de catre 3 grupuri diferite de oameni de stiinta.
Autismul este o boala ale carei cauze raman inexplicabile. Multa vreme s-a sugerat ca factorii de mediu, corelati cu cei genetici , joaca un rol in cauzarea acestei boli.
In prezent oamenii de stiinta sunt cu un pas mai aproape de a intelege cauza genetica a autismului. In martie 2006, dr. Stephan a condus o echipa de cercetatori ce a identificat o gena numita CNTNAP2. Modificata, aceasta gena a indicat o predispozitie la autism in cazul unei populatii specifice , copiii Amish.
Unul dintre cele mai importante principii in stiinta este abilitatea de a replica rezultatele. Acum, 3 grupuri de oameni de stiinta de la Universitatea Yale, Universitatea din California si Universitatea John Hopkins, au replicat descoperirea initiala in cadrul populatiei generale, implicand indubitabil aceasta gena in nou-definitul autism de tipul 1. Toate cele 3 studii, plus comentariul Dr. Stephan sunt publicate in numarul de ianuarie al AJHG.
Dr. Erik Puffenberger afirma : “ Descoperirile anterioare in asocierea dintre pierderea functiei CNTNAP2 si comportamentul autist au fost validate la populatia generala. Acesta reprezinta un pas foarte important in cercetarea autismului. Munca noastra initiala a folosit doar 4 copii Amish afectati. Studiul atent al acestor patru pacienti a relevat asocierea dintre CNTNAP2 si manifestarile autiste.”
Spectrul tulburarilor autiste ( autism spectrum disorder –ASD) este un termen folosit uzual pentru un set de dizabilitati comportamentale la nou-nascuti si copii mici. ASD afecteaza gandirea intuitiva a unui copil, limbajul si dezvoltarea sociala in grade diferite. Cei mai multi indivizi diagnosticati cu ASD necesita supraveghere si ingrijire pe tot parcursul vietii. ASD reprezinta dizabilitatea de dezvoltare cu cea mai mare pondere in U.S. Acum doua decenii unul din 10000 de copii era diagnosticat cu ASD, in prezent afectand unul din 150.
“ Genetica este un domeniu plin de exemple in care cercetatorii nu au reusit sa reproduca rezultatele unui studiu. In aces caz avem o confirmare din mai multe grupuri . Acum ca rezultatele cu privire la gena CNTNAP2 au fost replicate, se sustine puternic faptul ca afectarea acestei gene este recunoscuta ca fiind o cauza a autismului “, afirma dr. Stephan.
Urmatorul pas il reprezinta dezvoltarea unui test de diagnostic pentru mutatia CNTNAP2. Daca oamenii de stiinta ar avea la indemana instrumentele necesare destul de devreme, copiii cu autism ar putea avea o sansa mai buna de a se dezvolta normal.
www.pubmedcentral.nih.gov
www.medicalnewstoday.com
http://www.medicalstudent.ro/stiri/cu-u ... mului.html
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by dora » Thu May 08, 2008 2:46 pm
Studiu - Autismul la copii, asociat cu problemele psihiatrice ale pãrinţilor
05/05/2008Copiii care au un pãrinte schizofrenic sau ale cãror mame au probleme psihiatrice prezintã de douã ori mai multe probabilitãţi de a suferi de autism, potrivit unui studiu publicat în revista Pediatrics.
Studiul, realizat de cercetãtorii de la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill, vine în sprijinul teoriei cã autismul are o componentã determinatã genetic.
"Studiul nostru sugereazã cã mamele şi taţii diagnosticaţi cu schizofrenie prezintã de douã ori mai multe probabilitãţi de a avea un copil bolnav de autism", a declarat Julie Daniels, unul dintre autorii studiului. "Am remarcat, de asemenea, acelaşi lucru la mamele care suferã de depresii grave sau de tulburãri de comportament", a mai spus aceasta, adãugînd cã asocierea nu este valabilã şi în cazul taţilor cu probleme psihiatrice.
La studiu au participat 1.227 de copii bolnavi de autism, nãscuţi în perioada 1977 - 2003, în Suedia. Familiile lor au fost comparate cu acelea ale altor 31.000 de copii care nu sufereau de autism.
Autismul este caracterizat prin izolare socialã, comportament obsesiv şi repetitiv. Boala afecteazã grav comportamentul şi capacitatea de exprimare verbalã. Numai în Statele Unite, autismul şi o boalã înruditã cu aceasta, sindromul Asperger, afecteazã un copil din 150, potrivit Centrului naţional de control şi prevenire a bolilor.
Nimeni nu ştie din ce cauzã apare autismul, însã printre posibilii factori se numãrã cei de mediu şi cei genetici, dar şi naşterea prematurã. Unii specialişti adaugã la aceastã listã şi vaccinurile administrate în copilãrie. De asemenea, specialiştii nu ştiu cu exactitate care sunt genele care provoacã apariţia variatelor maladii mintale umane.
"Studii anterioare au arãtat cã în familiile copiilor autişti existã o ratã mai mare de cazuri de tulburãri psihiatrice decît la populaţia medie", a spus Daniels.
Asocierea dintre autismul la copii şi boala mintalã de care poate suferi unul dintre pãrinţii acestora este mai puternicã în cazul schizofreniei, dar mai puţin semnificativã în cazul depresiei sau tulburãrilor de personalitate suferite de mamã.
Cercetãtorii nu au descoperit o asociere semnificativã între autism şi dependenţa de droguri sau alcool de care ar suferi pãrinţii.
Specialiştii nu au aflat nici din ce motiv riscul de autism la copil creşte doar dacã mama suferã de tulburãri mintale.
"Stabilirea unei asocieri între autism şi alte tulburãri mintale constituie subiectul unor anchete ulterioare, care se vor axa asupra factorilor de mediu şi genetici care sunt comuni acestor boli", a spus Daniels.
Mediafax
http://www.jurnalul.ro/articole/123731/ ... rintilor--
05/05/2008Copiii care au un pãrinte schizofrenic sau ale cãror mame au probleme psihiatrice prezintã de douã ori mai multe probabilitãţi de a suferi de autism, potrivit unui studiu publicat în revista Pediatrics.
Studiul, realizat de cercetãtorii de la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill, vine în sprijinul teoriei cã autismul are o componentã determinatã genetic.
"Studiul nostru sugereazã cã mamele şi taţii diagnosticaţi cu schizofrenie prezintã de douã ori mai multe probabilitãţi de a avea un copil bolnav de autism", a declarat Julie Daniels, unul dintre autorii studiului. "Am remarcat, de asemenea, acelaşi lucru la mamele care suferã de depresii grave sau de tulburãri de comportament", a mai spus aceasta, adãugînd cã asocierea nu este valabilã şi în cazul taţilor cu probleme psihiatrice.
La studiu au participat 1.227 de copii bolnavi de autism, nãscuţi în perioada 1977 - 2003, în Suedia. Familiile lor au fost comparate cu acelea ale altor 31.000 de copii care nu sufereau de autism.
Autismul este caracterizat prin izolare socialã, comportament obsesiv şi repetitiv. Boala afecteazã grav comportamentul şi capacitatea de exprimare verbalã. Numai în Statele Unite, autismul şi o boalã înruditã cu aceasta, sindromul Asperger, afecteazã un copil din 150, potrivit Centrului naţional de control şi prevenire a bolilor.
Nimeni nu ştie din ce cauzã apare autismul, însã printre posibilii factori se numãrã cei de mediu şi cei genetici, dar şi naşterea prematurã. Unii specialişti adaugã la aceastã listã şi vaccinurile administrate în copilãrie. De asemenea, specialiştii nu ştiu cu exactitate care sunt genele care provoacã apariţia variatelor maladii mintale umane.
"Studii anterioare au arãtat cã în familiile copiilor autişti existã o ratã mai mare de cazuri de tulburãri psihiatrice decît la populaţia medie", a spus Daniels.
Asocierea dintre autismul la copii şi boala mintalã de care poate suferi unul dintre pãrinţii acestora este mai puternicã în cazul schizofreniei, dar mai puţin semnificativã în cazul depresiei sau tulburãrilor de personalitate suferite de mamã.
Cercetãtorii nu au descoperit o asociere semnificativã între autism şi dependenţa de droguri sau alcool de care ar suferi pãrinţii.
Specialiştii nu au aflat nici din ce motiv riscul de autism la copil creşte doar dacã mama suferã de tulburãri mintale.
"Stabilirea unei asocieri între autism şi alte tulburãri mintale constituie subiectul unor anchete ulterioare, care se vor axa asupra factorilor de mediu şi genetici care sunt comuni acestor boli", a spus Daniels.
Mediafax
http://www.jurnalul.ro/articole/123731/ ... rintilor--
- dora
- Posts: 3791
- Joined: Fri Dec 05, 2003 7:37 am
- Location: BUCURESTI
by vali » Thu May 08, 2008 11:09 pm
Gardianul,
Bolnavii de schizofrenie prezinta mutatii genetice unice
29.03.2008
Bolnavii de schizofrenie prezinta un numar mare de mutatii genetice unice, despre care specialistii cred ca întrerup dezvoltarea cerebrala, potrivit unui studiu publicat, joi, în revista Science. Persoanele care sufera de aceasta grava maladie mintala au de trei pâna la patru ori mai multe anomalii genetice rare decât persoanele sanatoase, iar aceste mutatii afecteaza mai mult genele care regleaza functionarea creierului. Disfunctiile pot consta în eliminarea sau, dimpotriva, multiplicarea unor verigilor de ADN si sunt diferite în functie de pacient, pentru ca fiecare amprenta genetica a bolii este unica pentru fiecare individ. “Credem ca cele mai multe dintre persoanele care sufera de schizofrenie au aceasta boala din cauze genetice diferite”, au declarat coordoanatorii studiului. Schizofrenia este o maladie mintala cronica ce afecteaza 1% din populatie. Bolnavii sufera de halucinatii, iluzii, mania persecutiei si au o gândire dezorganizata. Anumite simptome pot fi tratate cu medicamente neuroleptice, dar boala nu poate fi tratata. Studii anterioare au stabilit ca originea bolii este legata de un ansamblu de mutatii genetice curente. Însa noul studiu sugereaza ca semnatura genetica a schizofreniei, la fel ca si în cazul autismului, este mai complexa decât s-a crezut si implica zeci, poate sute de gene, a caror functionare a fost întrerupta prin multiplicarea sau eliminarea unor verigi de ADN.
Bolnavii de schizofrenie prezinta mutatii genetice unice
29.03.2008
Bolnavii de schizofrenie prezinta un numar mare de mutatii genetice unice, despre care specialistii cred ca întrerup dezvoltarea cerebrala, potrivit unui studiu publicat, joi, în revista Science. Persoanele care sufera de aceasta grava maladie mintala au de trei pâna la patru ori mai multe anomalii genetice rare decât persoanele sanatoase, iar aceste mutatii afecteaza mai mult genele care regleaza functionarea creierului. Disfunctiile pot consta în eliminarea sau, dimpotriva, multiplicarea unor verigilor de ADN si sunt diferite în functie de pacient, pentru ca fiecare amprenta genetica a bolii este unica pentru fiecare individ. “Credem ca cele mai multe dintre persoanele care sufera de schizofrenie au aceasta boala din cauze genetice diferite”, au declarat coordoanatorii studiului. Schizofrenia este o maladie mintala cronica ce afecteaza 1% din populatie. Bolnavii sufera de halucinatii, iluzii, mania persecutiei si au o gândire dezorganizata. Anumite simptome pot fi tratate cu medicamente neuroleptice, dar boala nu poate fi tratata. Studii anterioare au stabilit ca originea bolii este legata de un ansamblu de mutatii genetice curente. Însa noul studiu sugereaza ca semnatura genetica a schizofreniei, la fel ca si în cazul autismului, este mai complexa decât s-a crezut si implica zeci, poate sute de gene, a caror functionare a fost întrerupta prin multiplicarea sau eliminarea unor verigi de ADN.
Bogdan, august 2002, TPD, a facut ABA la "Cristi's Outreach Foundation" .
- vali
- Posts: 399
- Joined: Mon Feb 20, 2006 10:51 am
28 posts
• Page 1 of 2 • 1, 2
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 2 guests