Salvati-o pe Maria: „Au vrut sa-i faca o gaura-n cap!”
Maria adulmeca o fotografie. Nu e prima data cand o miroase hulpav de parca ar vrea sa-i ramana intiparit, pe veci, izul. Ai zice ca fotografia asta are ceva aparte! Maria saliveaza abundent. Incepe sa linga hartia si sa ingane ceva monosilabic. Acolo e Mihai, fratiorul ei. A murit la un an. Dar Maria nu are de unde sa stie. Ea are ce are cu fotografia...
Se plimba nauca dintr-un colt in celalalt. Sta o clipa-n loc, deschide palmele a mirare si tipa. Cat o tin plamanii. O secunda de liniste: ragaz s-o priveasca piezis pe... Shakira. Drumul spre diva e „minat”. Cateva scaune joaca rolul de frontiera pentru „tara televizorului”. Renunta! Isi schimba tinta. Se apropie de masuta de cafea, se uita la paharele pline ochi cu suc galben. Inghite in sec. Se apleaca peste masa si... baga fruntea in pahar. Tipa din nou isteric, a... neputinta.
Maria vede, are ochi buni. Cat i-or folosi, Dumnezeu stie! Cert e ca pentru a deveni perceptibile, lucrurile trebuie mirosite, linse... Ceva se intampla cu informatia vizuala in drum spre creier. Una vede si alta reactioneaza!
Are patru ani, dar se comporta ca un copil de opt luni. Poarta pampers. Nu vorbeste. Nu mesteca. Nu merge decat cu gheata ortopedica. Pentru societate, Maria este doar un alt madular bolnav. Pe prietenii de familie a inceput sa-i calce rau pe nervi, asa ca au renuntat la vizite. Maria isi vede de lumea ei.
MARIA, SUPAPA DE DRAME
La un an si trei luni a fost diagnosticata cu encefalopatie infantila cu retard neuropsihic si motor. Maria avea toate sansele sa se nasca un copil sanatos, doar ca a avut ghinion, un ghinion care o va tine toata viata departe de lumea normala. Cand era insarcinata in doua luni si jumatate, mama Mariei a fost vizitata de o prietena care ingrijea un copil bolnav de pojar. Sarcina era la stadiul in care creierul copilului incepe sa se dezvolte, o perioada in care contactul cu o persoana infestata cu rujeola poate fi fatal. In cazul Mariei, asta s-a si intamplat. Tomografia a demonstrat clar ca anumite parti ale creierului fetitei sunt atrofiate. Problema cu picioarele fusese sesizata inca din primele zile de la nastere. Maria avea gleznele extrem de fragile. A inceput sa mearga abia la doi ani, ajutata de gheata ortopedica. De alergat, nu va putea niciodata. Si cu mersul este dificil. Daca se impiedica si cade, nu se poate ridica decat ajutata.
Un copil chinuit, irascibil, mancat de temeri, de frici... Majoritatea lucrurilor atinse sunt fie facute ferfenita, fie imbibate de saliva.
Greu ii poti atrage atentia Mariei. Problema se rezolva mai tot timpul cu televizorul. Ii plac teribil muzicile la moda si videoclipurile colorate. La capatul unei zile, nervii Mariei, trupusorul ei firav sunt facute zob. Pentru cei patru ani ai ei, zbuciumul asta e zdrobitor, o stoarce de vlaga...
Si-au vandut si verighetele pentru medicamente!
De cand i s-a pus diagnosticul, o multime de voci ragusite, dizarmonice, searbede au rostit verdicte. Printre altele, Maria a fost suspectata si de autism. I s-au prescris chiar medicamente de tratare a Parkinsonului. „sefa clinicii de pediatrie din Constanta mi-a spus chiar ca neurochirurgul ar fi trebuit sa-i faca Mariei o gaura in cap, sa-i scoata lichidul. Ca are prea mult. In momentul ala am innebunit si am cerut externarea”, spune mama Mariei.
Le-au incercat pe toate. Mama Mariei spune ca a platit milioane factura la telefon in urma discutiilor cu diferitele clinici din tara, cu medici, cu vindecatori de tot felul, cu ingrijitori ai celor cu aceeasi boala.
Medicatia Mariei este acum una homeopata, naturista si costa enorm. Parintii si-au vandut pana si verighetele ca sa-i poata administra Mariei tratamentul adecvat.
„NE-A MAI MURIT UN COPIL!”
Pe semne ca familia Mariei este urmarita de un blestem. Asa spune lumea. Eu spun doar ca Dumnezeu testeaza trainicia dragostei. Parintii Mariei s-au casatorit dintr-o mare iubire. Sute de fotografii stau marturie pentru una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care mi-a fost dat sa o vad. O dragoste care-i tine lipiti, care-i face sa lupte pana la ultima picatura.
La fix noua luni de la casatorie s-a nascut Mihai, un baietel rotofei, sanatos tun, copia fidela a mamei. Abia la un an de zile, Mihaita a inceput sa faca cativa pasi, timid, sprijinindu-se de canapea. Intr-una din zile s-a impiedicat de sosetuta si a cazut. O cazatura. Atata tot. Dupa 24 de ore de la intamplare, bebelusul a murit. A facut stop cardiac in timpul operatiei ce urmarea inlaturarea cheagului de sange facut la cazatura. Parintii au dus copilul la medicul de familie imediat dupa producerea incidentului, seara, pe la ora 20.00. Medicul a spus ca Mihaita nu are nimic, ca a fost doar o sperietura. Pana dimineata, cand parintii l-au dus la un specialist, se scursese deja mult prea mult timp. Intarzierea i-a fost fatidica.
Mihaita era inima lor. Maria a venit ca o alinare, la un an dupa moartea primului copil. Nici de ea nu pot sa se bucure deplin. O vad zi de zi cum se chinuie, cum se zbate la hotarul dintre luciditate si nebunie si le vine sa-si ia campii, sa mearga pe jos la mii de kilometri sa-i aduca elixirul linistii.
„DANUTA S-A NASCUT PENTRU MARIA”
Tatal Mariei a crescut la casa de copii, n-a avut pe nimeni si de nici unele. Dar a fost un copil bun si a razbit. Bunicii Mariei din partea mamei au murit inainte ca ea sa se nasca. Practic, parintii Mariei nu se au decat pe ei, iar Maria, la randu-i, nu-i are decat pe ei. Pentru asta a trebuit sa vina pe lume Dana.
Danuta are opt luni. E iute ca argintul viu, e mancacioasa si foarte vesela. „Danuta s-a nascut pentru Maria. Cand noi n-om mai fi, sa aiba cine avea grija de Maria!” Cand a fost adusa Danuta acasa de la maternitate, prima reactie a Mariei a fost sa o stranga de piciorus, sa o faca sa cante, asa cum fac toate papuselele ei.
Dana a reprezentat la un moment dat chiar sansa insanatosirii Mariei. Era in burtica mamei cand parintii s-au gandit sa recurga la o solutie disperata, aceea de a pleca in Spania cu ajutorul unui prieten. O data ajunsi acolo, femeia ar fi nascut copilul ce avea sa obtina cetatenie spaniola si gratie acestui lucru intreaga familie ar fi beneficiat de sedere legala in Spania. In acest context, sansele Mariei de recuperare ar fi fost mult mai mari. Doar ca blestemul si-a facut numarul si aici. Dupa ce tatal si-a dat demisia, dupa ce au vandut ce aveau mai de pret si si-au facut bagajele, au aflat ca cel care trebuia sa vina sa-i ia cu masina suferise un grav accident. Totul fusese in zadar!
ULTIMA SANSA!
In timpul festivalului de la Calatis, mama Mariei si-a pus mandria in cui si a impartit peste 2000 de pliante in care explica situatia in care se afla copilul sau. Pana acum a obtinut numai promisiuni.
Ultima sansa a Mariei de a deveni un copil normal este un implant cu celule stem intr-o clinica de specialitate din China. Maria este asteptata de urgenta acolo, iar sansele de recuperare sunt de 90-95%. Operatia costa 18.000 de dolari. La aceasta se adauga o luna de recuperare la clinica din Beijing si, bineinteles, cheltuielile cu transportul, in jur de 5.000 de dolari.
Raluca BOTEZATU
Mama mi-a spus odata: „Nu e durere mai mare pe lume decat sa-ti moara un copil“. Vorbea in deplina cunostinta de cauza. Eu zic ca exista totusi una si mai mare: sa-ti vezi copilul zi de zi, chinuit de boala si sa te simti zdrobit de neputinta. Ajutati-o pe Maria!
Doneaza cat iti permiti! Orice suma este binevenita.
Conturi bancare:
RAIFFEISEN BANK
Titular cont: Franga Gabriela - nr.tel. 0726.108.427
http://www.qmagazine.ro/modules/article ... .php?a=485